„Berlusconi din Giuleşti” îşi ia savarinele şi pleacă! Povestea celor 21 de ani petrecuţi de George Copos la Rapid
0George Copos se retrage după 21 de ani în care a condus Rapidul spre glorie, pentru a-l prăbuşi apoi în insolvenţă, la un singur pas de faliment.
„Actele sunt făcute, mai trebuie semnate când vine Copos de la mare şi gata!”, susţine Nicolae Cristescu. Acesta a pregătit aproximativ 4 milioane de euro pentru patronul Ana Holding, care este gata să lase din mâini jucăria sa preferată, Rapidul. În 21 de ani, Copos a fost mai întâi în ochii galeriei „Berlusconi din Giuleşti”, după care a decăzut la „Cofetaru’”, „Trădătoru’” sau „O mizerie”.
Preşedinte al giuleştenilor din 1992 şi până în 1995, Mircea Pascu şi-a amintit paşii timizi ai lui Copos spre intrarea în fotbal: „Făcea nişte prăjituri foarte bune, ideale pentru mesele de protocol”. Savarinele cofetăriilor Ana erau renumite.
Pe măsură ce afacerile lui Copos prosperau, omul de afaceri şi-a mărit contribuţia la bugetul echipei, iar statutul său la club a crescut proporţional. „Ana Electronic“ devenise, în 1992, cel mai profitabil distribuitor din Europa al mărcii Samsung pentru că George Copos adusese în România nişte aparate nemaivăzute: cuptoarele cu microunde şi aparatele de aer condiţionat. Ofertele erau îmbietoare: „Dacă vă căsătoriţi în această săptămână, veţi putea cumpăra un televizor color cu opt la sută reducere“.
Arbitru au devenit dealeri Samsung
Copos intra în vestiarul Rapidului cu discursuri nemaiîntâlnite la un om de fotbal: „Jucaţi cu Samsung pe piept, o firmă mare, trebuie să fiţi şi voi la înălţime. În afara terenului, trebuie să aveţi grijă la imagine, să vă îmbrăcaţi frumos”.
Unul dintre jucătorii care a prins intrarea lui în fotbal este Florin Motroc: „Era zgârcit când nu trebuia, şi generos când nu era cazul. Dar dornic de performanţă”. Atât de dornic, încât a aranjat ca anumiţi arbitri să fie dealeri Samsung în oraşele lor. Iar unii dintre aceşti „fluieraţi” era chiar Ion Crăciunescu, arbitrul care a ajutat Rapidul în finala Cupei României din 1995, pierdută în cele din urmă de giuleşteni la penaltyuri în faţa Petrolului.
Rapid câştigă în 1995 Cupa Samsung, competiţie creată de George Copos
L-a păcălit pe Taher de 40.000 de dolari
Mircea Pascu susţine că George Copos a ajuns preşedintele Rapidului printr-o „scamatorie”: „Copos si Taher trebuiau să deţină câte 50 la suta din acţiuni. Taher a platit 40.000 de dolari, dar Copos a spus ca nu are în acel moment. Taher a fost ulterior dat deoparte şi Copos nu i-a mai înapoiat acei bani”. Peste ani, Copos avea să-l atragă pe Taher într-o nouă mascaradă de-a vânzarea Rapidului.
În 1997, patronul ANA a dat lovitura, aducându-l la Rapid pe Mircea Lucescu. Giuleştiul s-a aprins imediat, mirosind un nou titlu după mai bine de trei decenii. Una dintre scandări îl proslăvea şi pe patron: „George Copos, asta eşti / Berlusconi din Giuleşti / Cu Lucescu la echipă / Nici de Milan nu ne-e frică”. Rapid avea să câştige al doilea titlu din istorie în 1999, iar spectatorii erau în delir: „După 32 de ani, cupa e iar la ţigani”. Ironizau astfel jignirile rivalilor.
Pe aceeaşi temă: ce spune Nicolae Cristescu despre preluarea Rapidului
Mircea l-a ridicat, Răzvan l-a doborât
Plecarea lui Mircea Lucescu în Turcia, l-a bulversat pe Copos, care a făcut tot felul de mişcări greşite. Antrenorii erau schimbaţi la nervi, daţi afara de ziua lor, vezi cazul Rednic, chemaţi apoi înapoi, Giovani Becali preşedinte, Dan Petrescu demis după şase etape şi peste toate acestea, proverbiala lui zgârcenie. Poza cu George Copos întorcându-şi buzunarele pentru a dovedi că a ajuns la capătul puterilor financiare a fost publicată în presa sportivă de zeci de ori.
Povestea înfiinţării Rapidului
Bogdan Stelea, fotbalistul care a jucat în două rânduri pe Rapid, în 1994 şi 2002, rememorează ambele perioade: „La început mi-a dat impresia unui om entuziast, gata să facă orice pentru a ridica Rapidul. Şi timpul a dovedit că a reuşit ceea ce şi-a propus. Când am revenit în Giuleşti, Copos se schimbase, prinsese mai mult curaj. Obişnuia să intre la pauză în vestiar, dacă lucrurile mergeau prost, avea impresia că se pricepe la fotbal mai mult decât era cazul”.
Pe Răzvan Lucescu, Copos a vrut să-l dea afară chiar înainte de cel mai frumos sezon al giuleştenilor din cupele europene, cel din 2005-06. Tot juniorul i-a adus şi ultimul trofeu, Cupa din 2007, după care acelaşi antrenor i-a încărcat nota peste măsură în 2011, când a transferat jucători pe salarii grele, promiţând titlul. Acesta n-a venit, dar Copos s-a trezit cu o „gaură” imensă în buget, pe care n-a acoperit-o nici acum, alegând insovlenţa.
Cum au petrecut rapidiştii de ziua lor
2 campionate, 4 Cupe ale României şi 4 Supercupe ale României a câştigat Rapid cu George Copos patron
Rapid în „era” Copos
1992 – Şeful ANA devine sponsorul echipei
1993 - Rapid o întâlneşte în Cupa UEFA pe Inter Milano
1995 - giuleştenii pierd o finală de Cupă cu Petrolul, deşi au avut sprijinul arbitrilor, în frunte cu Ion Crăciunescu
1997- Mircea Lucescu este adus la Rapid.
1998 - „feroviarii” pierd titlul în ultima etapă, dar se răzbună pe Craiova în finala Cupei României.
1999 – După 32 de ani, campionatul ajunge din nou la Rapid.
2001 – Copos este acuzat că a ordonat stingerea nocturnei la meciul cu PSG.
2002 - Copos a retras echipa de pe teren la un meci jucat in deplasare cu FC Brasov. Echipa a luat o nouă Cupă, cu Mircea Rednic antrenor.
2003 - Rapid a luat al treilea şi ultimul titlu din palmares, tot cu Rednic pe bancă.
2004 - Copos l-a adus pe Ioan Becali preşedinte in Grant şi pe Dan Petrescu antrenor.
2006 – Rapid a ajuns în sferturile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de Steaua. Giuleştenii pierd titlul în ultima etapă, tot în faţa Stelei, şi se „aleg” doar cu cupa.
2007 – Rapid a câştigat din nou Cupa României, a 13-a, şi ultima din palmares.
2008 – Copos se joacă de-a vânzarea clubului cu Fathi Taher.
2009-2011 – Doi ani în afara locurilor de cupă europeană.
2012 – Rapid a pierdut finala Cupei României, iar Lucescu junior a plecat.
2013 – Copos introduce Rapidul în procedură de insolvenţă, după care negociază vânzarea clubului către Nicolae Cristescu.