Apel la decenţă în cazul lui Victoraş Iacob: Jurnalistul Costin Ştucan a explicat ce se întâmplă cu fostul fotbalist

Pentru a doua oară în ultimii doi ani, cel poreclit „Jancker“ a devenit ţinta glumelor în mediul online. De fapt, nu e nimic de râs în drama pe care o trăieşte.

Victoraş Iacob a ţinut să precizeze, în 2017, că nu e iubitul Simonei Halep, iar acum a aruncat internetul în aer, după ce s-a recomandat drept viitorul „antrenor-manager la FC Barcelona“.

La câteva ore după acest ultim episod, jurnalistul Costin Ştucan a publicat un text pe site-ul gsp.ro în care a explicat, în mod elegant, ce se întâmplă cu Victoraş Iacob şi de ce presa n-ar trebui să mai găzduiască declaraţiile fostului atacant.

Ce a scris Costin Ştucan?

Dragi colegi de breaslă, drag public, Nu e nimic amuzant în ştirea că Victoraş Iacob a anunţat în direct la Radio Sport 1 preluarea iminentă a postului de “antrenor-manager” la FC Barcelona.

Şi, cu riscul de a părea ipocrit, nu este nici măcar o ştire intervenţia în direct a unui om – fie el fost fotbalist important – frământat de gânduri şi tulburat de sechelele fotbalului.

Aseară târziu, după ce am văzut înfricoşătoarea amploare pe care o ia declaraţia halucinantă a fostului atacant de la Steaua, i-am scris uneia dintre surorile lui, întrebând-o ce se întâmplă cu fratele ei.

Nu văzuse emisiunea, dar a fost afectată de numeroasele ştiri apărute deja în online.

Mi-a spus că situaţia lui Victoraş e o” problemă personală” a familiei Iacob şi că roagă jurnaliştii să trateze chestiunea cu discreţie şi decenţă.

Adică, să nu îl mai contacteze în emisiuni, profitând de momentul delicat în care se află.

Dragi colegi, există în meseria asta o limită fină până la care putem merge cu subiectele. Da, ştiu, într-o zi de sâmbătă, în care traficul siteurilor e slab, o asemenea declaraţie poate salva ziua. În media de azi, presiunea cifrelor e uriaşă, iar publicul consumă tot mai multe bizarerii.

Dar nu totul în jurnalism se rezumă la curbele verzi ascendente din graficele de trafic.

Când un fost fotbalist se filmează noaptea vorbind singur nişte lucruri de neînţeles, când anunţă în direct că nu are o relaţie cu Simona Halep, când rătăceşte prin Bucureşti pe bicicletă cu privirea pierdută, e evident că omul acela are nevoie de ajutor specializat, nu de încurajări de a intra în direct la emisiuni.

În 2012, Iacob – un fotbalist civilizat, cu un discurs mereu decent – declara:

“În România, pregătirea psihică nu există, iar după ce îţi termini cariera, trebuie să te duci într-un centru de reabilitare vreo doi ani, să-ţi revii psihic”.

Ce semnal serios care a trecut ignorat. Dragi colegi, stimat public, Haideţi să lăsăm familia Iacob să rezolve singură această problemă fără să o blamăm că nu are grijă de fostul fotbalist. Şi să nu mai râdem de Victoraş Iacob, chemându-l în direct în emisiuni pentru a distribui apoi bombe de presă.

În acest moment, mai sunt două personalităţi din fotbalul românesc afectate mai mult sau mai puţin de muşcătura crudă pe care bătrâneţea o aplică uneori cu poftă în mintea oamenilor.

Ei sunt în continuare sunaţi în direct de producătorii emisiunilor TV. Chemându-i să încurce ani, oameni, cluburi, să nu-şi aducă aminte lucruri pe care le ştiau şi cu ochii închişi până acum câţiva ani, îi expunem unor momente stânjenitoare pentru toată lumea.

În final, vă rog să nu interpretaţi aceste rânduri ca pe o lecţie de jurnalism scrisă pe un ton superior. Şi eu am comis greşeli şi încă le mai fac, însă încerc să învăţ din ele.

E doar o rugăminte sinceră la decenţă şi discreţie în goana noastră insensibilă după audienţă.