Adevărul campionilor:„Marian a fost un uriaş cu suflet de copil“

L-am cunoscut pe Marian Cozma pe vremea când era încă un copil. Şi a rămas un copil în ciuda trecerii anilor...

Un uriaş cu suflet de copil. Indiferent de ce făcea, venea la mine şi îmi spunea. Era de o sinceritate dezarmantă. Atunci când m-am întors din străinătate Marian avea 18 ani. Se maturizase şi ca om, şi ca sportiv. Era un bărbat adevărat, însă inima tot de copil o avea.

Pentru mine faptul că l-am cunoscut a reprezentat un mare câştig. Îmi este foarte greu să mă obişnuiesc cu gândul că Marian nu mai este printre noi...

A trecut un an... Am senzaţia că a trecut foarte mult, dar în acelaşi timp şi foarte puţin timp... Durerea mea rămâne, chiar dacă este, incomparabil, mai mică decât cea resimţită de părinţii lui.

Pe acest copil, pe Marian Cozma, l-am iubit foarte mult. Mi-a fost drag de la început. Îmi este greu să exprim în cuvinte ceea ce simt acum, la un an de la dispariţia lui.

Îmi este greu să-l uit. Şi nici nu am cum să-l uit pentru că Marian Cozma a făcut parte din viaţa mea. În mintea şi în sufletul meu va avea un loc aparte... Şi va rămâne acolo pentru totdeauna.