A jucat pentru Steaua, dar altă echipă l-a fermecat: „Încă din copilărie am visat să fiu aici!”
0Mirel Rădoi (44 de ani) a preluat banca tehnică a Universității Craiova la începutul anului.
Rădoi nu și-ar fi imaginat vreodată să cunoască vestiarul Universității Craiova din poziția de tehnician. A recunoscut că visul său a fost acela de juca în tricoul alb-albastru, însă soarta i-a pregătit o cu totul altă poveste. De la Extensiv a plecat în București, la Steaua.
„Mi-am dorit, dar n-a fost să fie. Mi s-a spus că nu am înălțimea potrivită. Poate destinul a avut alt plan și m-a adus aici ca antrenor. Știința nu este un simplu contract, este o datorie personală. Față de oameni, față de trecut, față de tot ce înseamnă spiritul alb-albastru. Unii spun că trebuie olteni în club, sunt total de acord. Craiova este un loc cu care trebuie să te identifici. Dar eu zic mai mult, trebuie să fie suflet. Cred cu tărie că sângele oltenesc are locul lui firesc, aici, printre olteni, jucători, antrenori, conducători!”, a admis Rădoi, conform primului număr al broșurii oltenilor, „SUPERLEI”.
„Copilăria mea a fost zbuciumată!”
Tehnicianul a oferit detalii despre copilăria sa, petrecută la Severin. De când se știe, viața lui s-a rezumat la sport și regretă că adolescenții din ziua de astăzi nu trăiesc fotbalul cu sufletul, ca pe vremuri.
„Copilăria mea a fost zbuciumată. A fost vorba doar de sport, dacă nu era fotbal, era baschet, era atletism, era orice. Dar nu exista zi fără fotbal. Și asta le lipsește la copii astăzi. Chiar vorbeam, înainte de cantonament, văzusem o declarație a lui Gică Hagi. Se mira că jucătorii se plâng că nu au timp de recuperare după cinci zile. Noi aveam meci înainte de cantonament, trebuia sa mergem 3 km pe jos, jucam, mă întorceam iar pe jos, mâncam, plecam la ștrand, doi km dus și doi km întors, iar seara jucam iar fotbal. Și același program o dată la două-trei zile. De multe ori mi-era frică să intru în casă, strigam la mamaie să-mi arunce mâncare pe geam, că altfel mă băga în casă și nu mă mai lăsa să ies la fotbal!”, a mai povestit Rădoi.
„Am știut că voi ajunge aici!”
Încă din copilăria petrecută în Severin, Mirel Rădoi a crescut cu ideea că Universitatea Craiova este echipa zonei, că îi reprezintă „casa”.
„Noi așa am crescut. Eram un grup de șapte sportivi, aveam prieteni care făceau handbal, lupte, box, Când era vorba de fotbal, exista doar Universitatea Craiova. Era visul meu să ajung să joc aici. Am fost foarte aproape, în 99, eram la Extensiv înainte să mă duc la Steaua. Nea Sorin (n.r. Cârțu) trebuia sa vina la Craiova și avea o singură pretenție, să ia cu el doi jucători tineri. Eram eu și Mihai Panc. Nu m-au vrut din cauza înălțimii, iar nea Sorin le-a zis că ratează un mare talent. Nu o să uit vreodată. N-a mai vrut să se ducă și nici nu s-a dus!”, a mai recunoscut antrenorul oltenilor.
Nevoit să descrie Universitatea Craiova într-un cuvânt, Rădoi a răspuns: „Vis. De la vis la realitate. Chiar înainte de pandemie, a fost un moment în care am spus că voi ajunge să antrenez Universitatea Craiova și așa s-a întâmplat!”.