16 aprilie 1983, România – Italia 1-0; 16 aprilie 1986, Steaua – Anderlecht 3-0. Amintiri din epoca de aur a fotbalului românesc

“Puţini ştiu că la golul pe care l-am marcat în poarta lui Zoff a fost o schemă, pe care o lucrasem mult la antrenamente”, povesteşte Loţi Boloni.

16 aprilie este o dată importantă în istoria fotbalului românesc, la această dată consemnându-se două rezultate de excepţie. Mai întâi, în 1983, România a învins Italia, cu 1-0, pe fostul “23 August”, unde 85.000 de spectatori au aprins torţele victoriei la final. A fost singura dată când România a bătut campioana m ondială en-titre, Italia fiind câştigătoarea din 1982. Pentru “tricolori” a marcat Boloni, în minutul 24, cu un şut puternic dintr-o lovitură liberă, la care Balaci îi mişcase mingea.
“Am şutat foarte tare, dar a contat şi faptul că ceilalţi au respectat schema tactică.  Rednic a tras un om în dreapta, urcând pe bandă, Cămătaru a făcut breşă în zid, iar Balaci le-a distras atenţia italienilor învârtindu-se în jurul mingii”, a povestit Boloni, acum antrenor în Qatar. România era antrenată atunci de Mircea Lucescu, care nu împlinise 38 de ani, şi care miza pe nucleul Craiovei Maxima şi pe copiii lui, promovaţi de la Corvinul Hundeoara.

În echipa care a bătut campioana mondială n-a jucat niciun fotbalist de la Steaua, iar eroul partidei a fost Ilie Balaci, care l-a plimbat pe tot terenul pe Claudio Gentile, unul dintre cei mai straşnici fundaşi din istoria fotbalului, recunoscut pentru duritatea sa. Golul lui Boloni a grăbit retragerea din activitate a lui Dino Zoff, care la sfârşitul acelui sezon s-a lăsat de fotbal. Victoria împotriva Italiei a contribuit decisive la calificarea României la 1984, prima prezenţă la un turneu final, după Mexico 1970.
România – Italia 1-0
România: Moraru – Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu – Augustin (70 Andone), Boloni, Klein – Balaci – Geolgău (87 Cîrţu), Cămătaru. Antrenor: Mircea Lucescu
Italia: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Marini, Tardelli, Antognoni (57 Dossena), Conti – Bettega (70 Altobelli), Rossi. Antrenor: Enzo Bearzot.

Steaua a mers în finala CCE

Dacă 1983 a fost anul naţionalei, 1986 a fost cel al Stelei. Tot pe 16 aprilie, se califica în finala Cupei Campionilor Europeni, o performanţă incredibilă pentru fotbalul românesc. Calificarea a venit în urma unei victorii cu 3-0, în Ghencea, contra belgienilor de la Anderlecht, care învinseseră în tur cu 1-0.
Meciul a început la ora 14.00, iar stadionul a fost luat cu asalt de suporteri încă de la 10 dimineaţa. După partida de la Bruxelles, Emeric Ienei, antrenorul de atunci, le spuse fotbaliştilor săi că sigur vor obţine calificarea. “Noi nebazam doar pe jocul nostru. Sigur, studiam adversarii, dar important era să ne meargă nouă jocul”, a povestit Ienei.

Steaua a deschis scorul în minutul 4, prin Piţurcă, care a reluat spectaculos după o lansare în careu. Apoi a marcat Balint, în minutul 23 şi din nou Piţurcă, în minutul 62. Singurul om care s-a bucurat cu frâna trasă a fost Tudorel Stoica. Căpitanul Stelei a primit un cartonaş galben şi fiind al doilea, urma să fie suspendat în finală. “A fost un exces de zel al arbitrului. Când am văzut cartonaşul m-a luat ameţeala. Nu mai puteam juca şi am vrut să cer schimbarea, dar uşor-uşor mi-am revenit şi am dus meciul la final”, a rememorat Tudorel Stoica.
Numitorul comun al celor două mari meciuri de pe 16 aprilie este Ladislau Boloni, care a jucat atât contra Italiei, cât şi contra lui Anderlecht. “Sunt două meciuri foarte dragi mie. Mi-e greu să spun care a fost mai important”, spune Boloni.

Steaua – Anderlecht 3-0
Steaua: Duckadam - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Barbulescu (89, Weissenbacher) - Bălan, T. Stoica, Bölöni, Balint (84, Radu II) - Lăcătuş, Piţurcă Antrenor:Emeric Ienei
Anderlecht: Vekeman - Grun, Peruzovici (74, Demol), Olsen, Andersen - Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren - Lozano, Van den Bergh Antrenor: Arie Haan