Vocalconsort Berlin va evolua, duminică, la Sala Auditorium
0Duminică, de la ora 11.00, Vocalconsort Berlin şi Orchestra de Cameră Radio vor evolua la Sala Auditorium, de la Muzeul Naţional de Artă, în cadrul seriei Muzicii Secolului XXI.
Text de Cristina Sârbu
Sven Helbig (n. 1968) este un compozitor de mare succes care aparţine generaţiei care a anulat graniţele dintre muzica clasică şi muzica pop. S-a născut în Eisenhüttenstadt, în fosta Germanie de Est. A descoperit muzica clasică graţie unui aparat de radio pe care l-a construit el însuşi. În fiecare noapte asculta fascinat mai ales Brahms şi Mahler. După ce a ascultat „Tosca” de Puccini a început să studieze clarinetul. După ce vede „Beat Street” (1984, regia Stan Lathan), primul film despre hip-hop, trece la tobă. Peliculele lui Stanley Kubrick au declanşat pasiunea pentru muzica de film, iar partiturile lui Richard Strauss şi Wagner l-au determinat sa înceapă să compună propria sa muzică. Toate aceste domenii diverse par a fi conectate şi complementare în intenţia tânărului artist de a-şi folosi abilităţile şi preocupările diverse.
După studii muzicale la Dresda, Sven Helbig se mută la New York, unde petrece multe nopţi albe cântând la tobă în cluburile din Greenwich Village. În timpul zilei, confecţionează tălăngi (cowbells) în Bronx. Dar în scurt timp, şansa unei poziţii de lector la Universitatea Carl-Maria von Weber din Dresda, ca şi oportunitatea de a fonda şi de a conduce împreună cu câţiva prieteni Orchestra Simfonica din Dresda îl determină să se reîntoarcă în Germania. În anii următori, Sven Helbig scrie ciclul de cântece „Mein Herz Brennt” (Inima mea arde), o versiune contemporană pentru muzica filmului Crucişătorul Potiomkin (1925, film mut, regizor Serghei Eisenstein), baletul „The Most Incredible Thing” (Cel mai incredibil lucru) prezentat pe scena teatrului Sadler’s Wells din Londra dar şi un eveniment multi-media de format mare şi complex prin care sunt celebraţi cei 800 de ani ai oraşului Dresda, precum şi o partitură corală de dimensiuni uriaşe, „Da wird auch dein Herz sein” (Aici o să fie şi inima ta), pentru 250.000 de voci, prezentată cu ocazia Convenţiei bisericilor din 2011. În întreaga sa activitate de creaţie, compozitorul a colaborat strâns cu artişti precum Rammstein, the Pet Shop Boys, Kristjan Järvi, René Pape, Cvartetul Fauré şi scriitoarea Sibylle Berg.
În februarie 2013, Sven Helbig înregistrează (la Deutsche Grammophon) primul său album: „Pocket Symphonies” (Simfonii de buzunar). Lucrările sunt gândite iniţial ca piese de concert – cvartet cu pian şi orchestră – şi sunt compuse în cea mai autentică tradiţie clasică. Apoi, în 2016, compozitorul dă o variantă electronică a celor 12 concerte, pe care o publică la casa de discuri „Neue Maister” în format digital.
Drumul creatorului pare a se contura ferm. O dovedeşte şi lucrarea „I Eat the Sun and Drink the Rain” (Mănânc soarele şi beau ploaia), zece piese pentru cor şi instrumente electronice, scrise tot în 2016. Compozitorul se prezintă în dubla ipostază de autor al muzicii dar şi al versurilor. Astfel, se poate vorbi şi despre o desfăşurare narativă în succesiunea celor 10 părţi componente, în care se ridică întrebări grave ce vizează existenţa de astăzi şi de mâine a omenirii. Încotro ar trebui să se îndrepte gândurile noastre când însăşi existenţa ne este problematică? se întreabă Sven Helbig. Intre religii, idile esoterice, idealuri urbane, consumul excesiv şi zgomotul puternic şi permanent, mintea caută echivalenţe artistice. Care în niciun caz nu sunt armonia şi frumosul. Cu cele 20 de voci ce cântă a cappella, cu orchestra de coarde şi versurile sale, compozitorul doreşte să evoce o imagine aproape pierdută a naturii – o coerenţă bătrână, coerenţa pe care noi nu trebuie să o salvăm. Noi trebuie să ne salvăm doar pe noi înşine. Dar oare de unde să începem? Revoluţia digitală ne-a influenţat existenţa mai puternic decât descoperirea focului. Dacă dorim să programăm algoritmuri capabile de a înlocui oamenii, trebuie să cădem cu toţii de acord asupra unor valori comune. Doar că niciodată nu am fost mai departe de acest ideal decât suntem astăzi.
Distrugerea mediului înconjurător ca şi accelerarea conflictelor militare conturează un tablou întunecat al umanităţii. Şi se ridică stringent întrebarea: în ce proporţie maşinile pe care vrem să le construim trebuie să cuprindă „omenescul”. În lucrarea „I Eat The Sun And Drink The Rain”, compozitorul caută sincer un nou şi echitabil echilibru între fiinţa umană şi natură şi, mai ales, caută calitatea „umană” la care trebuie să ne referim dacă dorim să ne continuăm existenţa. Lucrarea se doreşte un manifest „post umanistic” la finalul erei maşinilor.
MUZICA SECOLULUI XXI
Duminică, 22 septembrie, ora 11.00
Sala Auditorium
VOCALCONSORT BERLIN
ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO
RALF SOCHACZEWSKY dirijor
CARLO GRIPPA inginer de sunet
Sven Helbig – „I Eat the Sun and Drink the Rain” – zece piese pentru cor şi instrumente electronice