VIDEO Criticul Irina Margareta Nistor: „Publicul prezent la spectacole a fost mult sub aşteptări“

Duminică, prin cortul „Adevărul“, amplasat în Piaţa Festivalului, a trecut criticul de film Irina Margareta Nistor, care a venit direct de la emisiunea „Vocea Filmelor“ pe care o moderează la Radio Guerrilla. Jurnalistul Cezar Paul-Bădescu a provocat-o pe Irina Margareta Nistor la o discuţie despre muzică, filme şi muzica din filme.

Criticul Irina Margartea Nistor se declară foarte fericită că lumea este interesată de ceea ce se întâmplă în Piaţa Festivalului: „Mă bucur foarte tare că vine lumea, ascultă cu plăcere. Piaţa Festivalului este ca un fel de librărie în aer liber pe unde oamenii se plimbă, răsfoiesc cărţi şi uneori cumpără pentru a avea o amintire palpabilă. Îmi amintesc că în anii în care aveam abonament şi veneam în fiecare vineri la Ateneu adunam cu sfinţenie programele pentru că erau dovada că s-a întâmplat ceva.“

La Ateneu de la 13 ani

Criticul mărturiseşte că de la vârsta de 13 ani a început să meargă singură la spectacolele care aveau loc la Ateneu: „La început m-au dus părinţii mei, după care am început să merg singură pentru că nu ne permiteam să cumpărm mai multe abonamente pentru a putea merge împreună. Aveam un loc chiar în spatele lojei principale, îmi amintesc că de câte ori era o lucrare care avea o conotaţie religioasă, oricât de mică, dispărea din program, apărea doar autorul.“ 

Cei care fac şi film şi operă fac numai lucruri grandioase, e o provocare, ideea de a combina aceste două lucruri e şi o modalitate de a atrage publicul.

Spune că pasiunea pentru muzica clasică i-a fost insuflată de bunicul său care începuse, la rândul lui, să asculte în momentul în care s-a îndrăgostit. „Bunicul meu avea un radio vechi pe care asculta muzică simfonică şi România Liberă. Culmea este că iniţial nu era pasionat de genul ăsta de muzică, dar în perioada aceea s-a îndrăgostit de o cucoană, mare amatoare de muzică simfonică şi, pentru a se apropia de ea, asculta şi el, atunci am început să descopăr şi eu muzica simfonică, a fost şansa mea.“

Irina Margareta Nistor, la cortul „Adevărul” din Piaţa Festivalului Enescu

Werner Herzog, un Wagner al cinematografului

Irina Margareta Nistor îşi aminteşte că după anii ‘80 era atât de frig în săli încât instrumentiştii cântau cu mănuşi, iar după Revoluţie la Ateneu aveau loc întruniri politice, lucru ce a supărat-o profund. „Mi se părea nedrept, într-un loc care fusese până atunci curat au început să se întâlnească politicienii, se şi filma. Am fost foarte supărată în primii ani, acolo a fost Raiul nostru, îl păstrasem şi ei ni l-au luat.“

Despre regizorul german Werner Herzog, criticul spune că şi-a montat toate filmele cu multă pasiune: „În general tot ce face este făcut în stil mare, este un fel de Wagner al cinematografului.“

Îl ador pe Alexandru Tomescu, îmi place pentru că are o nobleţe extraordinară, este un personaj drept.  

De asemenea, crede că regizorii care fac şi film şi operă, se folosesc de acest lucru pentru a atrage publicul, atât pe cel pasionat de film, cât şi pe iubitorii de operă. „Cei care fac şi film şi operă fac numai lucruri grandioase, e o provocare, ideea de a combina aceste două lucruri e şi o modalitate de a atrage publicul.“

Publicul, o dezamăgire

Irina Margareta Nistor nu se consideră critic, înainte de toate, ci consideră că face parte din public şi mărturiseşte că în cazul lansării DVD-ului lui Alexandru Tomescu, „Stradivarius Obssesions“, s-a simţit foarte bine. „Îl ador pe Tomescu, îmi place pentru că are o nobleţe extraordinară, întotdeauna este drept ca şi personaj ceea ce se întâmplă foarte rar. Sunt multe cauze pentru care luptă, în genral tot ce înseamnă cauze drepte.“ 

Eu aş face şi un curs de pregătire pentru publicul care vine la spectacole pentru că ne-am întors mult înapoi.

Irina Margareta Nistor crede că spectacolul lui John Malkovich a fost unul tulburător, dar este dezamăgită de publicul care umple sălile Festivalului „George Enescu“. „ Interesantă poveste, iar sopranele au avut nişte voci formidabile, spectacolul a fost tulburător şi de aceea am încercat să fac abstracţie de publicul care era mult sub aşteptările a ceea ce s-a întâmplat pe scenă. Eu aş face şi un curs de pregătire pentru publicul care vine la spectacole pentru că ne-am întors mult înapoi“.