Interviu VIDEO Roman Iagupov: „Suntem Zdob şi Zdub şi nu avem limite muzicale“

Solistul îndrăgitei formaţii vorbeşte despre a doua participare a trupei la Eurovision, anul acesta, în finala naţională din Republica Moldova. Piesa „So Lucky“, pe care mizează pentru concursul de la Düsseldorf, este un mod de promovare pentru trupă, dar şi o ironie pentru lumea muzicală din prezent.

„Adevărul": De ce aţi decis să participaţi din nou la Eurovision?

Roman Iagupov: Eu eram acasă duminică, atunci când se încheiau înscrierile, şi impresarul nostru m-a sunat şi mi-a spus: „Hai, Roman, du-te şi înscrie o piesă la Eurovision". A fost în ultima zi, cu câteva ore înainte de deadline, un pas spontan, ca de obicei pentru noi. Am hotărât să participăm datorită atitudinii noastre spre concurs: de ironie. Avem un album nou, e englez-român, să zic aşa, pentru că jumătate dintre piese sunt în engleză, jumătate în română. Condiţiile pentru Eurovision au fost potrivite: Igor, managerul nostru, ne-a găsit pe noi în subsol, în Chişinău, lucrăm cu el de 15 ani. El ne-a îndemnat să ne înscriem, mai ales că piesele sunt înregistrate în Germania, iar Eurovisionul e în Germania.

Povesteşte-ne mai mult despre noul album...

L-am înregistrat în Berlin, cu producătorul Mark Elsner. Albumul e nou, în stilul nostru nou, cu surprize, cu colaborări deosebite. Suntem Zdob şi Zdub şi nu avem limite muzicale. Pentru noi e prima dată când facem un album cu cineva, cu un producător. Concluzia e că poate Eurovision o să împingă albumul ăsta nou. Noi aşteptam lansarea de anul acesta, nu avem o dată. Văd că vine deja primăvara şi pierdem timp (râde). E foarte greu acum cu toate casele de discuri, aşa că avem nevoie de nişte ajutor.

Şi piesa cu care participaţi, „So Lucky"?

Piesa nu se potriveşte neapărat cu Eurovision: e vorba despre un băiat foarte glamour, are o idee, are ironie, nu e o piesă pop. Ironie metaforică despre ce se întâmplă acum în ţara noastră mică. Nu avem destule festivaluri care să ne ajute cu promovarea. Pentru noi, competiţia înseamnă avânt: dacă lupţi, eşti mai în viaţă. Dacă vom trece finala naţională şi vom fi numărul 1, e bine. Vom avea promo în Germania, va fi OK. Dacă nu, super, eu mă duc în Crimeea, iau o pauză, pentru că e foarte enervant concursul. E haotic, nu există un plan pentru show. Ştii cum e, dacă n-ai război, stai pe pat şi dormi. Aşa e şi cu Zdob şi Zdub, dacă avem presiune, numai aşa putem face ceva. Au rămas trei zile, atunci ne grăbim. Dar mie nu-mi place aşa. Eu vreau să fac totul pas cu pas, în ritmul normal. O echipă e o formulă mai complicată decât dacă faci ceva solo. Ca Vama Veche, Phoenix... Şi acolo au fost probleme. O trupă e un colectiv, o familie complicată. Şi nu avem showbizul, infrastructura care să ne sprijine. În ultimii ani s-a schimbat situaţia. Aparatajul în România e foarte OK, tehnicienii la fel. Dar, în general, muzica s-a schimbat. A venit ceva mai multă muzică de DJ, s-au schimbat vremurile, a apărut plasticul, adică siliconul, la televizor e bubblegum. Mai puţin muzica adevărată, care a rămas undeva underground.

Voi cum v-aţi schimbat în ultimii ani?

Pentru mine e un moment neplăcut, pentru că am foarte puţin timp pentru a compune, pentru a face ceva nou. Dacă începi să cânţi în concerte ca să trăieşti, nu mai ai timp. Nu mai e ca acum zece ani. Pentru mine o zi e foarte scurtă, pentru că am familia, momente pentru casă, pentru părinţi şi un rucsac mare şi plin de lucruri de făcut. Eu consider că pentru fiecare formaţie, muzica e cea mai de preţ. Piesă, cântec, material. Muzica. Şi dacă n-ai timp să scrii muzica, aşa cum s-a întâmplat în ultimii patru-cinci ani, e mai complicat. Am avut numai showuri live. Am acumulat experienţă, e bine, dar a durat mult până am scris albumul.

Crezi că succesul pe care l-aţi avut în ultimii ani a avut un fel de efect negativ?

Nu pierzi dacă susţii concerte, ai public, ai experienţă. Noi n-am ştiut în care direcţie trebuie să mergem cu muzica. Nu voiam să ne repetăm. Să facem aceleaşi lucruri. Aşa că albumul este în stil urban, britanic, o parte, şi cealaltă în stil asemănător cu Phoenix, etno-rock. Dar e mai matur, mai adânc, mai conştient. Avem piese despre Ştefan-Vodă, despre moldoveni, despre Nistru, despre Dunăre. E ceva transformat din lucrurile pe care le cunoşteam din cultura românească. Dacă noi făceam album pur urban, nu era natural.

Sunteţi chemaţi în afară pentru concerte?

Nu avem încă aşa de mare deschidere. Muzicienii din afară sunt la un nivel mai sus. Noi avem muzicieni talentaţi, dar nu avem atmosfera de afară. Materialul nou poate fi pentru oamenii care trăiesc în Germania, de exemplu. Ei ascultă şi muzică balcanică şi românească, pentru că muzica de acest tip e bogată ca o comoară. Ne inspirăm din istoria şi din tradiţia românilor. Nu vrem să cântăm numai în engleză. Important e mesajul şi energia. Putem să cântăm în afară, dar cu parfumul şi spiritul nostru. Dacă ne legăm de tradiţii, suntem deosebiţi, dacă am cânta în stil britanic, n-am avea nicio şansă să ieşim în evidenţă. Am cântat mult în afară. Dacă pleci, trebuie să ai tot: şi echipa, şi aparatajul, şi tot ce-ţi mai trebuie cu tine. Noi nu avem şcoală. Noi ne folosim de intuiţie. 

"Muzica s-a schimbat. A apărut plasticul, adică siliconul, iar la televizor e bubblegum."
Roman Iagupov
solist Zdob şi Zdub

"Avem piese despre Ştefan-Vodă, despre moldoveni, despre Nistru, despre Dunăre."
Roman Iagupov
solist Zdob şi Zdub

Biografie Zdob şi Zdub

Formaţia cu o istorie în muzică de peste 15 ani nu a dispărut aşa cum s-ar putea crede. Zdob şi Zdub tocmai a susţinut un concert la inaugurarea unui club din Capitală. Soundul trupei îmbină folclorul moldovenesc şi românesc cu muzică hardcore şi rock.

Printre piesele care i-au consacrat pe membrii trupei se numără „Bună dimineaţa", „Everybody in the Casa Mare" şi „Dragă Otee". În 2005, formaţia a participat la concursul Eurovision cu piesa „Bunica bate toba", datorită căreia s-au clasat pe locul al şaselea. Au cântat în deschiderea unor trupe mari precum Red Hot Chilli Peppers, Rage Against The Machine sau Garbage.