VIDEO Leonard Cohen: „Îmi place viaţa pe drum, pentru că este premeditată şi organizată“

După ani de glorie şi restrişte, bogăţie şi pierderi financiare, artistul canadian de 78 de ani nu mai vrea să ia pauză de pe scena muzicală. Mai mult, cântăreţul care a trăit în mănăstire vrea să se apuce de fumat, când va aniversa 80 de ani.

„Abia aştept acel moment. O tânără asistentă, îmbrăcată în alb, se va plimba pe scenă, cu un pachet de ţăgări... iar pachetul se va deschide. Va fi strălucitor ca stâlpii Parthenonului. Şi ea-mi va aprinde ţigara. Da, va fi foarte bine“. Acesta este scenariul pe care Leonard Cohen şi-l imaginează pentru 21 septembrie 2013, când va împlini 80 de ani. Declaraţia din „The Telegraph“ e cu atât mai surprinzătoare cu cât la concertele susţinute în România, anul trecut, în 2008 şi 2009 afişele interziceau fumatul. 

Recent, artistul şi-a reprogramat concertele din Londra după ce şi-a dat seama că data evenimentelor coincidea cu două sărbători evreieşti, Rosh Hashanah, noul an pentru evrei, şi Yom Kippur, cea mai sfântă zi din calendar.

Cântăreţul şi-a răsplătit fanii în ianuarie 2012, când a lansat al 12-lea album, „Old Ideas“ fiind primul material discografic după „Dear Heather“ din 2004. La finele anului, Sylvie Simmons a publicat şi biografia artistului, „I’m Your Man: The Life of Leonard Cohen“, în care vorbeşte despre anii de restrişte ai cântăreţului, când s-a retras cinci ani la mânăstire în perioada '90, despre succesele sale ulterioare şi episoadele depresive.

M-am gândit că dacă Dumnezeu vrea să mă plictisească de moarte, am să accept asta. 

Cohen susţine că vindecarea de depresie a venit odată cu vârsta, acesta fiind şi motivul pentru care la 78 de ani are o dispoziţie mai bună decât în tinereţe, când trăia o viaţă de călugărie. Artistul de origine canadiană nu a mai susţinut un turneu de 15 ani, ceea ce ar fi justificabil pentru un bărbat timid, dar turneul din această perioadă s-a transformat în unul dintre cele mai importante programe internaţionale de gen din ultima decadă. Turneul nu i-a restabilit doar fondurile, dar i le-a şi sporit considerabil.

„Înainte să pierd tot, aveam impresia că am ajuns la final. Cât priveşte problema banilor, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost că mi-am irosit timpul cu avocaţii şi contabilii. M-am gândit că dacă Dumnezeu vrea să mă plictisească de moarte, am să accept asta. A fost un job full time, o distracţie fantastică, să-mi petrec zilele printre munţi de hârtii şi mailuri“, a zis el cu umor.

Cu toate că nevoia l-a împins pe scenă, artistul şi-a dat seama că, de fapt, „nu-i este poftă să se retragă“ şi, după o viaţă cu momente copleşitoare de solitudine, Cohen a recunoscut că simte lipsa muzicienilor din band cu care a călătorit pe diverse meleaguri. „Îmi place viaţa pe drum, pentru că este premeditată şi organizată. Totul gravitează în jurul concertului: ştii exact ce să faci în timpul zilei şi nu eşti nevoit să improvizezi, aşa cum ai face dacă ai sta acasă şi ai înregistra“, a spus el despre regimul stricteţea turneelor, comparabilă cu cea de la mânăstire.