VIDEO Cântăreţul Jean Gavril, la Adevărul Live: „Trebuie să-ţi îmbrăţişezi imperfecţiunile“
0Tânăr şi experimentat, Jean Gavril, cântăreţul care şi-a dovedit măiestria la pian, bass, chitară electrică şi acustică şi prin vocea sa puternică, a vorbit la Adevărul Live despre pasiunea pentru muzică. În drumul spre faima internaţională, cântăreţul în vârstă de 20 de ani şi-a lansat recent videoclipul piesei „Nebun de legat/ I Won’t Get Lost“.
Jean Gavril a realizat videoclipul piesei „Nebun de legat“ în Sicilia, la scurt timp după ce vulcanul Etna a erupt. Cântăreţul a fost invitat să cânte în localurile în care a filmat, reuşind să-i impresioneze pe italieni cu şarmul şi talentul său.
Cele mai importante declaraţii:
Recent, am lansat nişte cover-uri, unele piese îmi erau cunoscute, cum ar fi „Save Tonight“, dar au fost şi altele în care credeam că nu mă regăsesc, „Can't Remember To Forget You“, a Rihannei cu Shakira. Am reuşit să-mi pun propria amprentă.
Starea pentru muzică este o chestie progresivă, uneori încep cu emoţii şi parcă nu am chef, dar dacă îmi dai un microfon, totul se schimbă.
Muzica este un limbaj universal, nu are graniţă. Cred că lumea este destul de mare încât există şi un loc pentru mine. Muzica îmi dă energie, am o capacitate de a emana această energie. Cred că muzica porneşte de la ceva mic, un sentiment, o părere, un gând, şi în funcţie de asta încerci să comunici acel ceva, să-l transmiţi. Am ales să mă exprim prin muzică şi sunt dispus să fac tot posibilul să exprim tot ceea ce am în cap.
Prin piesa „Nebun de legat“ am încercat să surprind o abordarea diferită faţă de cea a băieţilor de la Deepside Deejays, cu care am colaborat. Surprinde şi motivul dragostei, am pornit de la acest sentiment, am trecut şi prin partea în care nu mai eşti îndrăgostit şi eşti puţin trist. E o piesă simplă, digerabilă şi sunt convins că mulţi băieţi se regăsesc, pentru că fiecare dintre noi este „nebun de legat“ în felul lui.
„Un rebel sensibil“ - două cuvinte care formează oarecum o antiteză. M-am considerat întotdeauna foarte sigur pe mine şi cred că mi-am format singur un set de reguli pe care le respect. Pe măsură ce evoluez mai adaug câte o regulă.
Până la 20 de ani poţi trăi o mulţime de lucruri. Sensibilitatea vine la pachet. În general, un tip, oricât de rău ar vrea să pară, are şi o latură sensibilă şi pe care ar irosi-o dacă nu este dispus să o arate. Sunt pregătit să o arăt şi pe aceea.
Cu muzica cred că a fost cea mai simplă relaţie. Mama mea mi-a cumpărat o chitară când aveam şase ani şi am simţit o atracţie foarte puternică faţă de chitară, aşa cum m-au fascinat şi tobele, pianul, chitara-bass. Le-am exploatat singur, cât de cât, pentru că nu sunt perfect. Trebuie să-ţi îmbrăţişezi imperfecţiunile.
Am participat la concursuri, iar în clasa a X-a am primit un telefon de la Alex Deleanu, un chitarist cu care am colaborat trei ani. Am făcut parte din trupa White Nights. După trei luni am avut şi primul concert, e adevărat, a fost un concert mic, dar cred că totul s-a întâmplat la momentul potrivit. Intrarea costa 3 lei, dar eu mă simţeam atât de bine, încât putea să coste şi un leu. Am cântat prin baruri, cluburi din Constanţa, am colaborat cu mulţi artişti, am fost invitaţi la petreceri private. Cred că aveam acea energie tinerească, eram cel mai mic din trupă şi cred că asta a ajutat. Am făcut foarte multe lucruri pe scenă pe care nu ar fi trebuit să le fac, dar nu îmi pare rău că le-am făcut.
Fiecare dintre noi are mai multe identităţi, dar când aceste ego-uri se vor uni, atunci poţi spune că te cunoşti pe tine. Succesul, în general, nu trebuie căutat.