Ştefan Hruşcă: „Pe vremuri, ne mulţumeam cu puţin“

Artistul, care va susţine diseară un concert la Sala Palatului din Bucureşti, vorbeşte despre Crăciunurile copilăriei, când oamenii nu alergau după lucruri materiale şi puneau preţ pe latura spirituală a acestei sărbători.

Ştefan Hruşcă a pornit din nou la colindat, pentru al cincisprezecelea an la rând, bifând totodată trei decenii de la debutul său în muzică. A luat cu el colinde vechi, tradiţii şi oiceiuri din bătrâni şi a pornit prin ţară pentru a vesti Crăciunul.

Artistul, ­care va împlini chiar mâine 54 de ani, vrea să transmită prin muzica sa acea „hrană spirituală" de care publicul are nevoie. „Cred că fiecare român ar trebui să simtă aşa cum o făceau străbunii noştri, pe vremuri: să fie mai curat, mai aplecat spre bine, spre frumos, spre firesc. Se încalcă bunul mers al lucrurilor, am uitat să ne comportăm firesc... Nu ştiu dacă e bine ce se întâmplă azi cu omenirea", a mărturisit artistul.

„Adevărul": De 15 ani, susţineţi turnee de colinde. Ce va fi diferit în acest an?

Ştefan Hruşcă: Mie mi se pare un lucru normal să vin acasă în fiecare an, pentru că eu pe scena de aici m-am format. Voi colinda în România până pe 19 decembrie, cu excepţia a două zile în care voi susţine concerte în Germania, după care voi trece Oceanul şi voi colinda comunităţile de români din Canada. Este al cincisprezecelea an în care susţin acest turneu, însă am realizat că în 2011 aniversez şi 30 de ani de când am debutat în muzică, la Cenaclul Flacăra.

Există vreo diferenţă între publicul din România şi românii din diaspora care vin la concerte?

Dacă vorbim de stare, nu. Starea e aceeaşi, în preajma Sărbătorilor, în postul Crăciunului. M-am simţit acasă oriunde am fost şi am avut români lângă mine.

În ultimii ani, posturile TV prezintă o „goană" prin hipermarketuri, în preajma Crăciunului. Credeţi că românii mai sunt aplecaţi spre latura spirituală a acestei sărbători sau au intrat în vârtejul consumerismului?

O agitaţie există la orice sărbătoare, iar dacă vrei să petreci cu familia trebuie să-ţi umpli cămara, e adevărat. Dar cred că în ultima vreme se exagerează. ­Mi-aduc aminte că, în copilărie, la Ieud, satul în care am văzut lumina zilei, ne bucuram cu foarte puţin. Era mai simplu pe-atunci, simţeai o bucurie mult mai mare pentru acel puţin pe care îl aveai pe masă. Te hrăneai cu bucurie, cu sinceritate, cu un cuvânt bun. Nu era fuga asta după lucrurile materiale. Da, sunt necesare, dar câteodată pare că vrem să epatăm cu asta. Cred că fiecare român ar trebui să simtă aşa cum o făceau străbunii noştri, pe vremuri: să fie mai curat, mai aplecat spre bine, spre frumos, spre firesc. Pe vremuri, ne mulţumeam cu puţin, acum am uitat să ne comportăm firesc... Nu ştiu dacă e bine ce se întâmplă azi cu omenirea.

Mai are lumea nevoie de colinde? Tinerii, mai ales, preferă cluburile în noaptea de Crăciun...

Da, treaba a denaturat. E o mare greşeală, e spirit comercial total. Se încalcă bunul mers al lucrurilor şi ­m-am întristat când am văzut asta. Şi dincolo (în străinătate - n.r.) a început să se întâmple asta. Dar, culmea, tot românii o fac! Petrecem seara de Crăciun la discotecă. Nu pot să-i condamn, fiecare gândeşte pentru el. Dar ne îndepărtăm de tradiţie şi e păcat. E o modă a acestor vremuri, dar s-a înţeles greşit. Ceea ce aduc eu pe scenă e o hrană spirituală. Şi sunt bucuros să pot să o dau, cât o să mai pot face asta.

Dumneavoastră cum petreceţi Crăciunul?

De câţiva ani, colindând. Câţiva ani am fost împreună cu ai mei, în jurul mesei. Acum doi ani, am petrecut o noapte de Crăciun ca în copilărie. Am fost cu o grămadă de prieteni şi de rude la Ieud, am colindat două nopţi la rând, iar în ziua de Crăciun am cântat în faţa bisericii, pentru consătenii mei. Însă mulţi ani am fost departe de soţie şi de copii, pentru că aveam turnee în această perioadă. I-am simţit însă aproape. Fiecare meserie are riscurile ei. Dar eu am foarte multe familii, peste tot. Îi consider pe toţi cei din sală o mare familie.

Despre viaţa dumneavoastră în Canada se ştiu puţine lucruri. Ce faceţi acolo în restul anului?

Fac exact ce aş face dacă aş trăi în România. Eu trăiesc din muzică, am concerte şi în timpul anului, în Canada, SUA, Europa. În anii trecuţi am venit şi vara în România, am avut turnee de o lună şi jumătate pe litoral. Dar acum stau mai mult acasă decât în anii trecuţi şi fac ce face un cap de familie. Mă ocup de familie, de gospodărie, de grădinărit. Petrec mult timp alături de familia mea. Fiul meu, Ştefan, face 20 de ani, în curând. Termină un colegiu de programare de jocuri, o pasiune mai veche a lui. S-a orientat bine, pentru că piaţa e foarte bună, în acest domeniu. Andra, fiica mea, e în clasa a cincea şi împlineşte 10 ani chiar pe 30 decembrie.

"Eu am foarte multe familii, peste tot. Îi consider pe toţi cei din sală o mare familie."

"Ceea ce aduc eu pe scenă e o hrană spirituală. Şi sunt bucuros să pot să o dau, cât o să mai pot face asta."