Interviu Sebastian Papaiani, la aniversarea a 75 de ani: „Dacă ar fi să o iau de la început, aş alege meseria de preşedinte“

S-a remarcat în 1974, în rolul lui Păcală, în filmul cu acelaşi nume, iar astăzi  Sebastian Papaiani l-ar da pe Păcală pentru rolul de preşedinte. Maestrul Papaiani a vorbit, într-un interviu acordat Agerpres, despre rolurile care i-au fost mai aproape de suflet, despre statutul actorului în zilele noastre, dar şi despre împliniri şi regrete…

Agerpres: Azi, 25 august, aniversaţi 75 de ani. Cum sărbătoriţi evenimentul?

Sebastian Papaiani: Sunt undeva la ţară, la cineva şi o să facem o petrecere mai mică. Vine un vecin, un altul care s-a împrietenit mai de curând cu mine şi facem un grătar, fiindcă românii acum sunt înnebuniţi după grătare.  Ce să spun eu, de ziua mea, când împlinesc 75 de ani? După ce am primit telefon de la dumneata mă gândisem să fac o glumă şi să-ţi spun că am primit un cal, un roib dobrogean. Pe care deja l-am testat pe hipodromul meu de la Predeal. De abia am aşteptat să-l văd în grajdurile de la Băneasa. Am zburat până la Băneasa cu un Porsche, dar care nu are roţi. Nu avem cu ce să ne lăudăm. Au spus la radio că se măresc impozitele la case. Păi, eu am o casă vai de capul ei. Totul să pui în ghilimele, ca un afront, aşa. Nu sunt frustrat. Nu am nicio legătură cu tristeţea, cu frustrarea. Nu mă simt deloc aşa. Mă simt bine „în balta mea".

De-a lungul anilor aţi primit multe cadouri, este vreunul de care vă amintiţi cu plăcere?

Nu, nu am primit foarte multe cadouri. Acum, spre exemplu, am primit un tricou şi o sticlă de vin negru. Nu am avut niciodată pretenţii pentru un cadou mai deosebit, iar zilele mele de vârstă au fost modeste. Nu poţi să ceri cadouri speciale de ziua ta. Nu poţi să te bucuri că îmbătrâneşti cu încă un an, dar aşa se obişnuieşte. La noi se obişnuieşte să se spună „Trăiască România!". Tot ce fac, fac cu modestie, nu vreau să fac cu pompă, nu primesc cadou un Porsche sau nu ştiu ce altceva. Suntem săraci. Eu mă limitez la plapuma pe care o am.

Aveţi o carieră mai mult decât impresionantă. Care este rolul pe care l-aţi interpretat, în film sau în teatru, care v-a rămas mai aproape de suflet?

Unul dintre rolurile de teatru care mi-a plăcut mai mult a fost cel din „Domnişoara Nastasia" - Ioan Sorcovă. În film sunt mai multe, deoarece acestea sunt mai expresive decât rolurile pe care le-am făcut în teatru. Mi-aş aduce aminte de Făniţă, un personaj din „Umbrela de soare" al lui D.R. Popescu.

Vă consideraţi o persoană împlinită? Nu doar în plan profesional, ci şi personal.

Nu. Cum să spun, nici pretenţiile astea nu le am. Ce visam, ce gândeam, ce îmi propuneam. E ca o Fata Morgana, după care fiecare actor a alergat până şi-a dat seama că este ca într-o tanchetă din aceea prin care acum trece glonţul mai uşor. Nu poţi să te împlineşti. Un regizor român a fost întrebat dacă simte vreo schimbare profundă, socială şi politică. El a răspuns „Nu simt nimic. Aş fi simţit şi aş fi văzut şi aş fi fost convins că s-a schimbat ceva când acest stat, care se numeşte stat democratic, dacă ar fi dărâmat trei blocuri construite din faţa unei biserici". Ai înţeles metafora. Au rămas aceleaşi blocuri, cu aceiaşi locatari, care ascultă slujba de la balcon. Nu s-a schimbat nimic.

Dacă ar fi să o luaţi de la început ce meserie aţi alege?

Cea de preşedinte. Eu pot să distrug o ţară cum nu-ţi dai seama. Aş vrea să fiu conducătorul unei ţări înfloritoare ca să le arăt cât pot usca eu ţara aia dacă o conduc. Cum îi cad ei petalele, staminele, polenul, cum se duce tot şi după care spun că suntem în democraţie, aveţi voie să plecaţi oriunde.

Vă mulţumesc şi la mulţi ani, maestre!

"Aş vrea să fiu conducătorul unei ţări înfloritoare ca să le arăt cât pot usca eu ţara aia dacă o conduc. "
Sebastian Papaiani
actor