Raluca Bădulescu, despre viaţa în pandemie, căsnicie şi modul în care a slăbit după ce se îngrăşase în izolare: Am făcut imposibilul ca să fim împreună
0Dacă îţi plac oamenii direcţi, care îţi spun franc ce gandesc, Raluca Bădulescu o să îşi placă din primul moment. Fie că joacă rolul de soţie sau mamă, sau ocupă scaunul de jurat la Bravo, ai stil!, vedeta nu e omul jumătăţilor de măsură, nu se ascunde după cuvinte, nu jongleză cu vorbe pompoase, ci uimeşte prin sinceritate.
Ce regrete are în aceste vremuri, de ce crede îl consideră pe soţul ei un bărbat înţelept, care sunt trăirile cu care se confruntă de când are un fiu adolescent, despre toate astea, dar şi multe altele, am povestit cu simpatica blondă într-un interviu OK!
OK!: Cum sunt aceste vremuri pentru ţine? Te sperie ce trăim? De ce îţi este cel mai dor? Ce făceai anul trecut şi ce faci acum?
Raluca Bădulescu: Nu cred că este om pe care pandemia să nu îl fi afectat. Am trecut şi eu, ca toţi oamenii, prin diverse stări în perioada asta; de la spaima de a ieşi, la curajul de a face un pas în afara casei, de la pierderea speranţei la regăsirea ei, odată cu veştile despre vaccin. Am trăit un mix de sentimente pe care nu l-am mai trăit până acum şi mă rog la Dumnezeu ca această perioadă să se termine cât mai repede. Îmi este dor de tot ce însemna viaţa mea înainte. Îmi este dor să petrec timp cu familia, noi eram mereu împreună, dar am stat departe de părinţi în această perioadă, asta ca să-i protejăm, pentru că au o anumită vârstă. Ei s-au mutat la munte pentru a se distanţa social şi ne vedem mai mult pe Facetime. Viaţă trăită prin intermediul tehnicii, însă, nu este viaţă. Îmi este dor şi de familia Kanal D, de modul în care relaţionam înainte. Nu cred că există om pe această planetă căruia pandemia să nu îi fi dat viaţa peste cap. Mă sperie pentru că văd că sunt din ce în ce mai multe cazuri. Familia mea şi cu mine ne-am testat de câteva ori în această perioadă şi respectăm cu sfinţenie toate regulile, încercăm să ne protejăm cât mai bine. Mă văd cu părinţii mei extrem de rar, stau la o distanţă nefirească, minim doi metri, nu ne îmbrăţişăm, iar dacă stăm în interior purtăm mască.