Nony Borşan, operat pe creier la 25 de ani: „Tumora era cât pumnul meu“
0Nony Borşan are 30 de ani. La 23 de ani a avut o convulsie, urmată de pierderea cunoştinţei. Când s-a dus la medic, i s-a spus că, dacă ia nişte pastile, o să fie bine. Doi ani mai târziu, când avea 25 de ani, au început să reapară semnele.
Apoi, a venit avertismentul: „Dacă nu te operezi în două săptămâni, s-ar putea să nu mai fii!”. Avea pe creier o tumoră cât o portocală. Povesteşte prin ce a trecut şi cum e să fii operat pe creier atât de tânăr.
Nony Borşan cântă. Face asta de mic, de când, la trei ani, cânta la o mitralieră de jucărie un întreg album The Beatles. A absolvit Conservatorul, secţia Compoziţie muzică uşoară, şi a început să meargă pe vase de croazieră, să cânte, pentru perioade de săptămâni sau luni. Avea 25 de ani şi urma să plece în Suedia când, spre norocul lui, plecarea s-a amânat cu două spătămâni. E chiar un noroc că era în ţară când au apărut semnele că ceva nu e bine.
„Nu mai puteam să văd bine cu ochiul drept, iar piciorul drept îl târâiam după mine uneori. Nu era paralizat, dar era foarte greu de mişcat. Mâna dreaptă, la fel, era cu probleme. Mi-am dat seama că ceva nu e bine”, îşi aminteşte Nony.
Ne-am întâlnit la un cappuccino şi Nony îmi spune, cu detaşare, ce i-a spus doctoriţa de la Fundeni care l-a văzut atunci: „Ai o tumoră. Dacă, în două săptămâni, nu intervenim într-un fel sau altul, o să-ţi intre în creier tumora, care deja era foarte mare”. Nony povesteşte ca şi cum nu ar fi vorba despre el. Ca şi cum nu lui i s-ar fi întâmplat ca, la 25 de ani, să fie operat pe creier şi să treacă prin radioterapie. Ca şi cum nu i-ar fi fost frică de moarte. Spune că a fost optimist de cum a aflat ce are şi că teamă i-a fost doar când nu înţelegea ce i se întâmplă.
Primul semn: pierderea cunoştinţei
Nony a studiat muzica de când se ştie. Tatăl lui cânta la chitară în diverse trupe, ca, de exemplu, Roşu şi Negru, şi i-a arătat şi copilului câte ceva. În clasa întâi, Nony s-a dus la Liceul de Arte din Galaţi, oraşul unde locuia, şi a început să studieze pian. A participat la mai multe concursuri pentru copii şi aşa a ajuns să fie remarcat de Adrian Ordean, chitarist şi compozitor, la îndemnul căruia s-a mutat din Galaţi în Bucureşti, la 14 ani.
În lipsa unui instrument la care să exerseze, mergea la Palatul Copiilor, unde studia la pian.
Continuarea articolului, aici.