INTERVIU Marius Manole: După referendum, oamenii care îmi trimiteau mesaje că mă iubesc au început să-mi spună că nu mai calcă la teatru VIDEO

Invitat la „Pastila de motivaţie“, Marius Manole a vorbit despre reacţia românilor după împlicarea sa în campania „Fără penali“. Actorul a povestit şi cum oamenii care îl felicitau pentru talentul său, îi trimiteau mesaje că nu vor mai călca la teatru, după ce a transmis un mesaj anti-referendumul pentru familie, ce a avut loc în zilele de 6 şi 7 octombrie.

Cunoscut pentru lupta sa împotriva nedreptăţii, a politicienilor corupţi şi a violenţei, Marius Manole (40 de ani) a vorbit într-un interviu „Pastila de motivatie“ despre reacţia românilor în momentul în care i-a sfătuit să protesteze împotriva corpuţiei din România, strângând semnături pentru campania USR „Fără penali în funcţii publice“. Actorul a povestit şi că, după ce a transmis un mesaj de boicotare a referendumului de modificare a Constituţiei pe tema familiei tradiţionale, a primit numeroase mesaje negative din partea fanilor săi. 

 Oamenii care îmi trimiteau mesaje şi mă iubeau au început să-mi spună că nu mai calcă la teatru. Prima dată m-am speriat, m-am gândit să-mi cer scuze

Adevărul: Ţi s-a întâmplat să fii tentat să te schimbi şi să faci anumite alegeri pentru a fi pe placul publicului tău?

Marius Manole: Am făcut asta mulţi ani. Am zis „Bă, sunt actor. Actorul trebuie să fie iubit, dar publicul din România nu este pregătit să te iubească pentru ce eşti tu cu adevărat - cu părerile, dorinţele sau nevoile tale. Şi s-a dovedit că am avut dreptate. În secunda în care am apărut şi am spus „Nu vă duceţi la referendum pentru că nu este OK ce face ortodoxia în România“, oamenii care îmi trimiteau mesaje şi mă iubeau au început să-mi spună că nu mai calcă la teatru. Prima dată m-am speriat, m-am gândit să-mi cer scuze. După aia am spus: „Nu vreţi să veniţi la teatru? Nu mai veniţi“. Nu vreau să fiu iubit în felul ăsta. Prefer să mă iubească 50 de oameni, dar care să mă iubească fix pentru ce cred eu, ce simt şi ce sunt eu. Până la urmă asta înseamnă un artist. Nu vreţi, o să mă duc în gară, o să pun o căciuliţă jos, spun o poezie şi o să câştig acolo de o pâine. O să plec din ţară, habar nu am. Dar dacă ăsta este publicul, eu nu am nevoie de el.

 Ţi-ar fi plăcut să te naşti în altă ţară?

Nu, mi-ar fi plăcut să mă nasc în România, dar să fie o ţară normală, civilizată. Şi să nu fie condusă de nişte cretini, ci de oameni normali la cap care să o iubească. Nu să facă absolut tot ce le stă în putinţă ca să o distrugă. Mi se pare incredibil cum stăm 17 milioane de oameni şi ne uităm la 300, 500 - câţi sunt în Parlament, şi îi lăsăm să ne calce în picioare istoria şi tot ce am avut. Dar se pare că aşa este felul nostru.

Crezi că oamenii au puterea să facă mai mult?

Sigur că da. Societatea civilă ar putea face tot timpul mai mult. Nu există să nu putem face, dacă ne unim şi stăm în stradă şi le arătăm că ştim ce fac, că ne dăm seama de ce se întâmplă. Nu se poate să dea o ordonanţă de urgenţă care să  împiedice justiţia să-şi facă treaba, să îngenuncheze justiţia din România şi noi doar să zicem: „Of, Tudorel Toader...“

E incredibil să cred că oamenilor le este frică să vorbească. Oameni buni, urmează 30 octombrie. Ce s-a întâmplat pe 30 octombrie? Nu eram noi în stradă strigând că vrem dreptate, că corpuţia ucide ? 

Poate că românii nu mai pot.

Asta este. Ne merităm soartea şi nu avem de ce să ne plângem. Atunci să zicem: „Hai, ce mai urmează: daţi-ne în cap, omorâţin-ne pe toţi, luaţi-ne...“. Ne întoarcem înapoi. E incredibil să cred că oamenilor le este frică să vorbească. Oameni buni, urmează 30 octombrie. Ce s-a întâmplat pe 30 octombrie? Nu eram noi în stradă strigând că vrem dreptate, că corpuţia ucide ? Sau i-am uitat pe copiii care au murit în Colectiv? Gata, s-a terminat? Aia e România, 30 octombrie ăla care ne-a îngenunchiat pe toţi. Nu se poate, Colectiv se va întoarce. E ruşinos şi e rău să uităm.

Ce înseamnă pentru tine demnitatea?

Demnitate înseamnă să am în permanenţă curajul să spun ce gândesc şi să-mi asum tot ce spun, cum trăiesc  şi ce fac.

Nu ţi se pare trist ca după 29 de ani să-ţi fie frică să deschizi gura? Să nu ai dreptul la o părere, 

Românii au demnitate?

Nu ştiu. Mi se pare că sunt două Românii. Una cu oameni care au demnitate şi una cu români care au uitat-o, au pierdut-o sau n-au avut-o. Demnitatea depinde de cultură sau de educaţie? De ce depinde demnitatea? Bunica mea este un om foarte demn şi are 4 clase. Asta cu şcoala nu prea ţine.

Poate că românilor le este frică să protesteze.

De ce? Eu nu sunt angajat într-o instituţie de stat? Mi se pot întâmpla şi mie diferite lucruri. Nu ţi se pare trist ca după 29 de ani să-ţi fie frică să deschizi gura? Să nu ai dreptul la o părere, să ţi se interzică protestul spontan. De ce, dacă te ştii nevinovat? E foarte grav şi trist ce se întâmplă.