FRAGMENT EXCLUSIV din autobiografia lui Cornel Ilie. Cum au organizat băieţii de la Vunk un casting fals pentru a agăţa fete şi la ce probă au fost supuse

Cornel Ilie (43 de ani) povesteşte în cartea autobiografică întâmplări bune şi rele din culisele trupei Vunk, care în curând va împlini 25 de ani de existenţă. În fragmentul pe care îl publicăm în exclusivitate, cântăreţul dezvăluie cum au organizat un fals casting, cu scopul de „a cunoaşte fete noi“, iar una dintre „probe“ prespunea ca acestea să danseze şi să renunţe la haine.

Cornel Ilie va lansa pe 16 octombrie cartea autobiografică „Deja vu. 25 de ani de Vunk“, odată cu noul album al formaţiei – „Domnul Portocaliu şi maşina timpului“ – şi concertul aniversar care va avea loc la Sala Polivalentă. Volumul  va putea fi achiziţionat de pe curteaveche.ro.

Într-unul dintre fragmente, pe care îl publicăm în exclusivitate, cântăreţul povesteşte cu sinceritate cum a profitat de notorietate pentru ca, alături de colegii de trupă, să organizeze un casting pentru „a agăţa“ fete. 

Redăm fragmentul din „Deja vu. 25 de ani de Vunk“:

„Am văzut asta ca pe o şansă foarte bună de a cunoaşte nişte fete noi şi ne-am gândit să facem casting pentru clip. Am mers pe la nişte emisiuni TV să anunţăm că facem casting şi să ne trimită fetele poze cu ele şi date de contact, ca să le alegem pe cele pe care le vom chema să dea probă.

Aveam o adresă de mail penibilă, vank60@hotmail.com, pentru că până acolo numele de Vank ca ID de e-mail era luat şi o spuneam la televizor ca pe o mare chestie. Dar nu că o spuneam, o mai şi scriam mare pe o hârtie, ca să nu se producă vreo confuzie.

Şi au început fetele să ne scrie, iar noi să ne uităm la poze şi să ne gândim cu cine ne-ar plăcea să ieşim. Am uitat să-ţi spun, dar vorbisem cu Tudor deja să facem şi clipul ăsta împreună şi urma să mergem la un casting la nişte agenţii de modă, de unde urma să alegem fata care chiar urma să joace în clip. Castingul nostru era doar pentru noi, nu pentru clip.

Am răspuns prin mail celor care ne-au atras atenţia şi le-am chemat, programate pe rând, într-o cameră a fostului bar Paul Club, pentru că prietenia noastră cu Marius, patronul lui, era în creştere. Am lipit două mese, le-am acoperit cu o faţă de masă rămasă de pe vremea barului, am cumpărat nişte fursecuri, sărăţele şi cola să punem pe masă, am pus nişte clip-boarduri cu coli albe, pixuri, nişte scaune şi două boxe.

Noi, împreună cu Marius, eram juriul care stătea la mese şi lua fetele la întrebări. Una dintre condiţii era să vină şi cu un costum de baie, pentru că în clip urmau să apară şi în bikini şi trebuia să ne asigurăm că erau ceea ce căutam noi. Câteva întrebări introductive, după care puneam piesa la boxe, iar ele trebuiau să se dezbrace dansând în timpul ăsta. 

Nu s-a atins nimeni de fursecuri, iar colile albe erau scrise doar cu ce ne spuneam între noi despre ce vedeam. Apucam şi noi, în sfârşit, să spunem cuiva: «Te sunăm noi». Nu specificam şi pentru ce, însă“.