Drama fotografului care a pozat toate vedetele în comunism. După ce a semnat apelul Goma, a fost concediat

Aurel Mihailopol a fost unul dintre cei mai renumiți fotografi români din anii regimului comunist. După ce a semnat apelul Paul Goma a fost dat afară de la muncă, de la revista Cinema.

Aurel Mihailopol s-a născut pe 4 Iulie 1928 la Constanța. A murit la 5 decembrie 1982, București. În copilărie, dorea să devină aviator, însă mama lui nu l-a lăsat, spunând că este o meserie riscantă.

Ulterior, talentul său de a fotografia l-a propulsat în lumea mare a revistelor de cinema, devenind fotograf de renume internațional. „A lucra cu el pentru coperțile revistelor Flacăra și Cinema era o bucurie. Emana încredere, știa să ceară o anume trăire, expresia unui sentiment“, spune despre el Margareta Pâslaru.

Fotografiile lui erau renumite, fiind recunoscut prin faptul că își alegea titlurile pentru fotografii din lirica românească și universală. A fost cunoscut în epocă și ca „Fotograful desculț”, poreclă primită pentru nonconformismul său.

În anul 1977, a semnat apelul Goma, în 1977, fapt ce i-a afectat cariera, fiind dat afară fără drept de apel de la revista Cinema. A fost salvat de ministrul de Externe Ștefan Andrei și de poetul Adrian Păunescu.

„Fotografiile lui se aseamănă cu vinul vechi şi bun“

Mărturii ale celor care l-au cunoscut pe marele fotograf Aurel Mihailopol au fost strânse pe site-ul atelier.liternet.ro.

„Ţin minte că eram cu maşina şi i-a spus şoferului: «Stop!» Eram pe mijlocul unei şosele, în dreapta era un câmp şi a văzut undeva un mac roşu pe o întindere de galben. Fără să dea multe explicaţii, a coborât din maşină, a intrat în grâu şi şi-a făcut fotografia. El avea o calitate ca artist. Observa polii unei situaţii, extremele. Locul unde cele două extreme făceau scurtcircuit şi năşteau ideea. Ca artist era mai degrabă un liric, de altfel nici nu puteai să fii un sarcastic la acea vreme. Ca să vă daţi seama ce fel de om era. Cât timp ai de-a face cu oamenii mari şi trăieşti în preajma lor, o seamă de deprinderi par excentricităţi pur şi simplu“.

„De pildă, era tratat ca excentricitate faptul ca Mihailopol, atunci când se trezea din somn, primul lucru pe care îl făcea înainte de a merge la baie era să-şi pună aparatul de gât. După care începea să se spele sau ce mai avea de făcut. Exista pe vremea aceea o anume circulaţie a fotografiei aşa-zis artistice, lirice, cu câteva saloane internaţionale, a fost şi la Bucureşti, unde un tip de libertate era îngăduit. Omul acesta, într-o lume a totalitarismului, avea premii internaţionale şi toate gradele profesionale…”

„Amintiri… A fost un om pe spatele căruia puteai scrie cu uşurinţă excentric. Fotografiile lui se aseamănă cu vinul vechi şi bun, pentru că nu-şi pierd din valoare, dimpotrivă. A dat unui nud următorul titlu „Şuiera vântul sălbatic”, în timp ce briza adia într-adevăr prin pletele modelului. Avea acest talent“.

„Pentru Mihailopol era în firescul lucrurilor să vadă peisaje sublime şi portrete de caractere acolo unde semenii nu vedeau nimic şi în nefirescul lucrurilor să facă zilnic ce făcea toată lumea. 

Aurel Mihailopol a fost căsătorit cu marea actriță Rodica Mandache. Fiica lor, regizoarea Diana Mihailopol, avea cinci ani când tatăl i-a murit.

După cum a relatat actrița la Acces Direct, soțul ei era un om deosebit, a cărui moarte prematură a lăsat urme adânci. „El era un geniu. Avea o putere uriaşă de a transfigura banalul. Orice lucru banal, el îl vedea altfel Un talent grozav. Şi din cărţi când citeam, citeam împreună. Aşa e şi fata mea. Diana Maria seamănă foarte mult cu el. A fost un şoc foarte mare, dureros. S-a resimţit multă vreme şi cred că se resimte şi acum. Atunci m-a ajutat toată lumea. Am prieteni foarte buni şi acum“.