Interviu Dan Mihăescu: „Îmi deschid agenda şi văd un cimitir“

Umoristul Dan Mihăescu este astăzi invitatul emisiunii „Dănutz SRL“, la rubrica „Un diamant la SRL“. Dan Mihăescu va povesti despre Toma Caragiu, care l-a numit „cel mai bun prieten“, în cadrul rubricii care este un omagiu adus marelui actor.

„Adevărul": Punând în balanţă umorul de azi şi umorul de ieri, care ar fi contrastele?

Dan Mihăescu: Fiecare generaţie tinde să spună „pe vremea mea era mai bine", dar ceea ce pot spune cu siguranţă este faptul că umorul de calitate nu are vârstă. În perioada actuală, din păcate, în materie de televiziune, s-au facut multe concesii, lucrurile au fost duse dincolo de trivial, în suburban, la graniţa pornografiei, cu argumentul că aceste emisiuni fac rating. Asistăm la o degradare a gustului pe cale de consecinţă. S-a degradat „calitatea omului".

Aveţi un actor de care v-aţi ataşat dincolo de colaborarea profesională?

Toma Caragiu, a cărui plecare absurdă din lume m-a traumatizat foarte puternic. Apoi să amintim de alte nedrepte dispariţii din lumea comediei româneşti care s-au produs: Octavian Cotescu, Amza Pelea, Gina Patrichi, Coca Andronescu, Vasilica Tastaman, Cornel Vulpe, Jean Constantin, Nicu Constantin şi vreau să mă opresc aici, pentru că alt­fel, devine foarte trist interviul.

Mai au putere actorii din generaţia tânără să scrie istorie?

Spre bucuria mea, sunt numeroşi actori care au început cu dreptul şi care sunt sigur că vor face istorie: George Ivaşcu, Mihai Bendeac, Marius Rizea, Daniela Nane, Medeea Marinescu, Anca Sigartău, Maria Buză şi multe alte nume care au deja rezonanţă la public.

Ce regrete vă încearcă în vremurile de azi?

Regretele mele sunt legate de trecerea anilor, de actorii care nu mai sunt. Îmi deschid agenda şi văd un cimitir. În plus, lumea te uită repede. Acum ceva timp montam un material cu Amza Pelea şi un puşti, un cameraman, zice: „Tare gagiul!". Nu ştia despre Amza mai nimic şi până la urmă nu-l condamn. Nu are de unde să ştie. Probabil se născuse la Revoluţie, n-a prins generaţia de aur. La televizor, materialele cu marii actori nu se difuzează.

Un gând vesel pentru vremurile triste?

Mă gândesc la trecut şi zic: Ce bine era atunci că era rău!