Cum a încercat Ozzy Osbourne să-şi ucidă soţia: „Tot ce îmi amintesc este că m-am trezit în închisoare“

Ozzy Osbourne a fost arestat pentru tentativă de omor în anul 1989, după ce a încercat atunci să îşi ucidă soţia, pe Sharon Osbourne. Toată povestea a fost relatată într-un nou documentar despre viaţa celebrului star rock.

Într-un documentar intitulat „The Nine Lives of Ozzy Osbourne“ (n.r. - Cele nouă vieţi ale lui Ozzy Osbourne), ce a avut premiera săptămâna aceasta pe reţeaua de televiziune americană A&E, starul rock a dezvăluit că incidentul respectiv, despre care nu-şi aminteşte prea multe, l-a făcut să simtă „cea mai mare linişte“ din viaţa lui.

„Tot ce îmi amintesc este să m-am trezit în închisoarea din Amersham (n.r. un oraş în comitatul Buckinghamshire, regiunea South East England, Anglia) şi l-am întrebat pe poliţist: «De ce sunt aici?» Şi el a spus: «Vrei să-ţi citesc acuzaţia?». Aşa că a citit: «John Michael Osbourne, ai fost arestat pentru tentativă de omor»“, a povestit Ozzy Osbourne, acum în vârstă de 71 de ani. „M-am simţit mai calm ca niciodată. A fost ca o linişte. Totul era atât de paşnic“, a adăugat muzicianul.

Cum a încercat să-şi sugrume soţia

Sharon Osbourne, în vârstă de 67 de ani, a povestit întregul incident. Femeia îşi aminteşte că terminase de culcat copiii şi se pusese să citească: „A venit în cameră. Nu ştiu cine era, dar nu mai era soţul meu în acel moment. Ajunsese într-un punct când avea o privire ciudată în ochi. Şi doar mi-a zis: «Noi am ajuns la concluzia că tu trebuie să mori». Era extrem de calm, după care dintr-o dată a venit înspre mine şi m-a sugrumat. M-a pus la pământ şi era peste mine, iar eu căutam obiecte pe masă. Am apăsat butonul de panică şi următorul lucru pe care mi-l amintesc e poliţia care a ajuns la noi“, a povestit soţia muzicianului.

FOTO Getty Images

În urma arestării, Ozzy Osbourne a trebuit să petreacă şase luni într-o clinică de reabilitare, după cum a mărturisit Sharon. Consumul excesiv de substanţe interzise a fost cel care l-a transformat Ozzy într-un „ucigaş“, iar tratamentul le-a salvat în cele din urmă şi căsnicia. „Slavă Domnului că judecătorul l-a pus sub tratament timp de şase luni. Am avut timp să mă gândesc cu adevărat la ce ar trebui să facă. I-am spus: «Nu vreau bani, dar dacă faci asta din nou, fie te voi ucide, fie mă vei ucide tu pe mine. Vrei asta pentru copii?»“, a povestit Sharon.

„Analizam toate opţiunile. Mă gândeam la tot. Ce ar fi mai bine pentru copii? Ce ar fi mai bine pentru mine? Uram să trăiesc fără Ozzy“, a adăugat ea. Cei doi s-au căsătorit în 1982 şi, în ciuda unei relaţii cu năbădăi, au rămas împreună până azi. Ozzy şi Sharon au trei copii – Aimee, Kelly şi Jack.

Ozzy Osbourne, chinuit de Parkinson

Într-un interviu acordat în emisiunea „Good Morning America“, alături de soţia sa, Sharon, Ozzy Osbourne anunţa că nu-şi mai poate ascunde problemele de sănătate, dezvăluind că de un an suferă de o formă de Parkinson, boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. 

Rockerul a precizat că ia o mulţime de medicamente pentru a-şi ţine durerile sub control, care au apărut în urmă cu un an, când a căzut în baie şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale. 

„A fost teribil de dificil pentru noi. 2019 a fost cel mai rău, cel mai lung, cel mai dureros şi cel mai mizerabil an din viaţa mea. A trebuit să mă operez la gât, iar intervenţia mi-a dat peste cap toţi centrii nervoşi. Apoi am aflat că am o formă uşoară de...“, a spus cântăreţul, uitându-se către soţia sa, care l-a completat: „Este Parkin 2, o formă de Parkison“.

Ozzy Osbourne a declarat că nu se va lăsa pradă bolii: „Este departe de a fi o condamnare la moarte, dar afectează toţi nervii din corp. Am câteva zile bune, apoi urmează una îngrozitoare. În urmă cu un an eram într-o stare groaznică. Durerea e constantă, dar în primele şase luni după operaţie am fost în agonie. Îi spuneam soţiei mele: «Sharon, nu-mi spui adevărul. Sunt pe moarte, nu-i aşa?». Credeam că am vreo boală terminală, pentru că recuperarea a fost foarte lentă. Acum iau o mulţime de medicamente, îmi amorţeşte braţul, picioarele îmi sunt reci, dar mă simt mai bine. După operaţie, asistentele m-au întrebat cât de rău mă simt pe o scală de la unu la zece, iar eu le-am spus 55! Şase luni în care zi de zi să te trezeşti fără să te poţi mişca este o existenţă mizerabilă“.