Adriano Celentano, în spatele cortinei: „Nu ştiu să vorbesc despre dragoste“
0Am crescut ascultând muzica lui la radio, pe vremea când, din cauza restricţiilor sistemului comunist, aveam atât de puţin contact cu muzica occidentală. Era perioada de glorie a francezilor şi a italienilor. Adriano Celentano face parte din generaţia lui Gianni Morandi, Franco Califano ori Enzo Jannacci (un pionier al rockului italian), consideraţi simboluri ale muzicii italiene.
Povestea lui începe modest, pe 6 ianuarie 1938, de sărbătoarea Befanei, când venea pe lume în sânul unei familii sărace din Foggia (regiunea Puglia), mutate la Milano pe Via Cristoforo Gluck, la nr. 14 (despre care a scris mai târziu piesa Il ragazzo della via Gluck). Viaţa plină de lipsuri şi serile în care adormea cu stomacul gol l-au făcut pe tânărul Adriano să renunţe la şcoală de timpuriu, pe când avea doar 12 ani, când s-a angajat în atelierul unui ceasornicar. Desigur, nu era profesia căreia dorea să i se dedice toată viaţa, dar a prins drag de meserie şi chiar şi acum mai meştereşte orologii vechi în propriul cămin. „Am două ocupaţii. Una mi se trage din copilărie, cea de ceasornicar. A doua mea profesie este cea de artist. Aceasta s-a transformat în principala mea activitate. Mă folosesc de ea pentru a aduce în faţă ceea ce cred“, spunea recent Celentano, recunoscându-şi originile umile.