INTERVIU EXCLUSIV Cuplul care a stat o lună în sălbăticie cu băieţelul lor: „Am trecut prin toate stările, de la frică la furie“

Exploratorul britanic Ed Stafford (43 de ani), singurul om care a călătorit de-a lungul Amazonului, a vorbit într-un interviu obţinut de „Adevărul“ despre cea mai nouă aventură extremă – a supravieţuit o lună, alături de soţia şi copilul lor de aproape doi ani, pe o insulă pustie. Reality show-ul va fi difuzat de Discovery Channel.

Discovery Channel va difuza marţi, 29 octombrie, începând cu ora 21.00, reality show-ul „Ed Stafford: Un bărbat, o femeie şi un copil în sălbăticie“.

Ed Stafford, Laura Bingham şi copilul lor de 21 de luni au stat vreme de 30 de zile pe o insulă pustie, fără mâncare, apă sau ustensile care să le înlesnească procurarea acestora.

După ce a dormit 60 de zile pe străzile din Marea Britanie, Stafford va trebui să-şi folosească toate abilităţile de supravieţuire învăţate din experienţele anterioare pentru a-şi menţine familia în siguranţă.

Despre decizia de a merge alături de fiul lor în sălbăticie, trucuri de supravieţuire în natură fără nimic altceva decât ceea ce se găseşte în mediul natural al unei insule pustii, veţi descoperi în interviul acordat în exclusivitate de Ed Stafford şi soţia sa.

Cum v-a venit ideea de a merge pe o insulă pustie cu copilul vostru? De ce aţi făcut asta?

Ed Stafford: Ştiţi deja că sunt expert în a supravieţui în situaţii extreme asemănătoare. În urmă cu şapte ani, am stat 60 de zile pe o insulă pustie. De atunci, am învăţat foarte multe lucruri atât pentru dezvoltarea mea personală, dar şi profesională. În ciuda acestui lucru, am simţit că le-am învăţat sau experimentat la nivel superficial, pentru că atunci când singura persoană care depinde de tine eşti chiar tu, vrei doar să dovedeşti cât de puternic eşti, e o chestiune mai degrabă de orgoliu decât de supravieţuire. Dar când sunt şi alte persoane care depind de tine pentru supravieţuire, soţia şi copilul, atunci poţi spune că ai făcut un lucru cu adevărat remarcabil. Aşadar, mi-a venit ideea de a face acest experiment de supravieţuire în familie, cu gândul că, poate, ne va apropia şi mai mult, vom comunica mai bine, vom ajunge la o esenţă a omului, a relaţiilor interumane, în momentul în care vom da la o parte toate lucrurile pe care societatea ni le impune ca fiind necesare supravieţuirii. Am pornit conştient că există riscuri asociate acestei experienţe, dar simţeam că petrecem prea mult timp în casă sau că dedicăm destul de mult timp tehnologiei. Cred că dacă oamenii reuşeau să trăiască fără toate aceste lucruri moderne, să îşi hrănească copiii cu ce găseau în natură, atunci înseamnă că şi noi putem. Din fericire, ideea de a trăi această aventură le-a plăcut celor de la Discovery Channel şi va fi transpusă într-un reality show.

V-a speriat ideea de a-l implica în acest experiment de supravieţuire şi pe copilul vostru? A fost o decizie greu de luat?

Laura Bingham: Nu a fost deloc greu să luăm această decizie, a fost chiar uşor. Cine nu şi-ar dori să aibă o lună în care stă cu familia şi are parte de o asemenea experienţă fantastică? Mi-a plăcut enorm ideea de a fi pe o insulă pustie cu cele două persoane pe care le iubesc cel mai mult. Da, sunt riscuri asociate, pericole. Dar, totuşi, fiind o emisiune pregătită de Discovery Channel, care a realizat o amplă evaluare a riscurilor şi a implementat proceduri de siguranţă în caz de urgenţe, am fost mult mai relaxată. A fost o provocare în adevăratul sens al cuvântului, corpul şi psihicul au reacţionat în moduri în care nu m-am aşteptat, dar, revenind la întrebarea ta: nu am considerat că această aventură e un risc pentru Ran, copilul nostru.

Au fost momente în timpul petrecut pe insulă când v-a fost frică sau situaţii neprevăzute care v-au provocat teamă?

Laura Bingham: Da, s-a întâmplat când Ed nu s-a întors când îl aşteptam. Am trecut prin toate stările, de la frică la furie. Pentru că nu aveam cum să îi trimit vreun mesaj sau să îl sun, am fost foarte panicată. Atunci am realizat cât de mult contează în societatea modernă telefoanele mobile. Totuşi, aşa mi-am dat seama că telefonul ne controlează mult viaţa, stările. În acel moment nu am ştiut cum să procedez, ce ar trebui să fac şi cum, mai ales că îl avem pe Ran şi nu puteam să plec pur şi simplu în căutarea lui.

Cum a suportat Ran, copilul vostru, viaţa pe o insulă pustie, fără confortul casei în care a fost obişnuit încă de la naştere, fără mese dese, jucării?

Ed Stafford: Sincer, cred că el s-a bucurat cel mai mult de această experienţă. Am avut mici probleme cu el, o infecţie la piept – dar pe care sigur a contactat-o în avion, în drumul spre insulă, deci nu prea aveam ce face referitor la asta, precum şi o iritaţie de la căldură pe care a făcut-o după câteva zile pe insulă. De altfel, spre deosebire de noi, el nu avea stresul că este într-o emisiune televizată. Pentru Ran a fost doar o perioadă foarte lungă în care a stat mai mult în natură cu noi doi. De altfel, în această perioadă a evoluat foarte mult. Chiar a spus prima lui propoziţie: „Tata mănâncă nucă“. Petrecând mai mult timp cu noi decât cu tehnologia, a evoluat rapid.

Laura Bingham: Şi eu sunt de părere că timpul petrecut pe insulă a fost unul de calitate pentru Ran. S-a bucurat pur şi simplu de experienţă, de timpul petrecut cu noi. Bucurie pură.

Care a fost primul lucru pe care l-aţi făcut când v-aţi întors acasă? A fost stranie reîntoarcerea?

Ed Stafford: Nu cred că a fost ceva ciudat referitor la întoarcerea acasă. Suntem obişnuiţi să facem asta ca familie. Când Ran era şi mai mic, am făcut un tur de opt ţări europene, l-am dus într-o excursie în pădurile tropicale din Guyana, a zburat într-un avion Cessna pe când avea doar zece luni. Aşa că nu considerăm nimic ciudat sau straniu pentru că, de fapt, acesta este modul nostru de viaţă şi modul în care ne creştem copilul. Avem numeroase satisfacţii în acest mod de viaţă, învăţăm foarte multe lucruri despre noi individual, dar şi ca familie. Ne-am întors cu gândul că abia aşteptăm să plecăm din nou.