Hai-hui. Jurnal de vedetă
0Jojo, simpatica vedetă din grupul Divertis, a trăit momente de vis în Saigon şi Delta Mekong. Câteva dintre experienţele sale, în rândurile ce urmează...
Vietnam. Înainte de a-l descoperi mă ducea mereu cu gândul la un scenariu de film american. Război. Veterani. Apoi am rostit Saigon. Şi Da Lat. Şi Lantau. Şi l-am aflat altfel. Ca pe un paradis verde de jad, unde toate locurile şi oamenii vorbesc ochiului despre frumuseţea lor.
Am avut parte şi de un semi-scenariu de tip cinematografic. Am plecat în Vietnam alături de un grup minunat, însoţită de prietena mea, Kimmy Tang, unul dintre cei mai talentaţi chef-bucătari pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc. Kimmy s-a născut acolo şi are numai poveşti frumoase despre copilăria ei. A fugit din Vietnam alături de o parte din familia ei, acum douăzeci de ani.
La aeroport ne-a întâmpinat întreaga ei familie. A fost foarte emoţionant. Şi acolo a început aventura noastră. Am vizitat Saigonul şi am descoperit zeci de motorete, motociclete şi biciclete pe care călătoreau de fiecare dată mai mulţi oameni decât era nevoie. Apoi am pornit în călătoria noastră.
La Da Lat, în munţi, a plouat torenţial şi, până să ajungem la destinaţie, în jurul nostru s-au format zeci de cascade. La fiecare zece metri (nu exagerez) curgea apa din munţi sub forma unor cascade vaporoase. Imaginaţi-vă o vegetaţie luxuriantă de un verde ca în Oz, cu pământ de culoarea bronzului. Pământ rubiniu... Pământ argintiu ca o platoşă... Am avut o experienţă vizuală paradisiacă.
Am întâlnit acolo o pace pe care nu am mai cunoscut-o pâna atunci: templele lor pline de statuete frumos colorate, flori şi fructe aduse ofrandă lui Buddha, zeci de beţişoare parfumate arzând în locul lumânărilor creştine pentru a completa rugăciunile. Cel mai mult m-a impresionat Po Lin (Lotusul Pur). Şi vizita la cea mai mare statuie a lui Buddha, din Lantau. Am întâlnit la unul dintre temple un obicei necunoscut mie până atunci, care m-a întristat profund. Zeci de păsărele îngrămădite în colivii, pe jumătate leşinate din cauza lipsei de spaţiu, care aşteptau să fie cumpărate pentru a le elibera... Te rugai pentru ceva important şi eliberai o pasăre. Am făcut şi eu acest lucru, însă Kimmy mi-a spus că încurajez vânzătorii să le prindă din nou pentru comerţ. Aşa că nu v-aş sfătui să-i încurajaţi!
Delta Mekongului este fabuloasă, înconjurată de palmieri. Există undeva în apropiere şi o fabrică de bomboane din nuci de cocos. Sucul este foarte sănătos, în schimb. Se găsesc nuci proaspete la tot pasul şi sunt... aproape gratis!
Ultima destinaţie au fost tunelurile de la Cu Chi, unde americanii au pierdut în faţa perseverenţei şi rezistenţei vietnameze. Claustrofobă, dar curioasă, am îndrăznit să merg pe sub pământ pe o porţiune destul de lungă. Am avut un sentiment îngrozitor! M-am întrebat multe zile după, cum au reuşit vietnamezii să stea ani de zile sub pământ, mâncând numai yaka (un fel de cartof al zonei) şi bând ceai din frunze de banane?!
Universul Vietnamului este fabulos! Merită să mergi să-i descoperi drumurile dintre oraşe, cu pionieri (la ei încă mai există) pe biciclete, care trec veseli pe langă un restaurant unde stă expusă la intrare, mare, poza unor miri. Pădurile de bambus, culturile de orez de un verde crud, satele de pescari, copiii cu chipuri de păpuşi de porţelan, mâncarea de-ţi vine să-ţi lingi beţişoarele... Verde de jad... Şi o pădure de zâmbete...
În fiecare săptămână, o vedetă ne va însoţi, simbolic, prin destinaţiile propuse de ghidurile turistice National Geographic, ce se distribuie împreună cu ziarul „Adevărul" şi suplimentul „Adevărul TV", în fiecare vineri. Invitaţii noştri la această rubrică ne vor povesti experienţele, gândurile şi trăirile lor ca într-un jurnal de călătorie. Astăzi, despre Vietnam, Jojo.