Radu Lupu, concert în memoria pianistei Mihaela Ursuleasa

Ultimele două sonate pentru pian de Franz Schubert, capodopere uimitoare, somptuoase şi solicitante, cu aluzii la opera lui Beethoven, au fost scrise în 1828, anul morţii compozitorului.

Articol realizat de Elena Zottoviceanu

Franz Schubert. Sonata pentru pian nr.20 în La major, D 959 şi Sonata pentru pian nr.21 în Si bemol major, D 960, de Franz Schubert(1797-1828) au intrat în circuitul repertoriului de concert al pianiştilor abia în ultima jumătate a secolului al XX-lea. Găsim în ele chintesenţa a tot ceea ce reprezintă Schu–bert pentru arta pianului, ca expresie a sufletului romantic. Ascultăm infinita bogăţie melodică, căci cel mai simplu motiv, ca şi cea mai complicată construcţie se definesc prin cantabilitate.

O paletă extrem de diversă de emoţii se desprinde din orice configuraţie sonoră schubertiană. Două acorduri sunt suficiente pentru a crea o atmosferă de mister, un mic motiv neînsemnat permite ca în jurul lui să se ţeasă o inefabilă poezie, o întâlnire de ritmuri poate sugera toată duioşia şi graţia vechii Viene, iar câteva armonii subtile sunt de ajuns pentru a declanşa alunecarea într-o lume de vis.  

Energie şi vitalitate

Sonata nr. 20 în La major este cea mai cunoscută dintre sonatele schubertiene, cea mai prezentă pe afişe şi în înregistrări; poate şi pentru că este plină de energie şi vitalitate. 

Lucrarea se deschide în acorduri solemne, dar starea de spirit se îmblânzeşte treptat şi acelaşi material tematic ia o înfăţişare cu totul nouă; tema a doua este fermecătoare în lirismul ei pasional, iar dezvoltarea frământă ambele idei muzicale, crescând în tensiune. Andantino, cu atmosfera sa hipnotică, misterioasă, pendulează între momente de visare adâncă şi izbucniri impulsive, tumultuoase, cu rupturi drastice şi pasaje furtunoase, iar Scherzo-ul este o joacă volubilă plină de graţie aeriană. 

Cum amândouă sonatele au fost compuse în perioada imediat următoare morţii lui Beethoven – pierdere care l-a marcat profund pe Schubert – în ele se pot observa mici aluzii la opera beethoveniană, modelul său suprem. Aici Rondo-ul conţine o referire la un Rondo de Beethoven şi are elocvenţa nobilă adesea întâlnită în finalurile beethoveniene.

„Un adio“

O stare sufletească dureroasă, descurajarea profundă, sănătatea precară, lipsa de orizont au pus o amprentă grea pe ultima capodoperă a lui Schubert, Sonata în Si bemol major, nr. 21. S-a spus despre ea că este „un adio“, că este „scrisă în pragul morţii şi se simte asta încă din prima temă, din ruptura, tăcerea şi lungul tril singuratic din bas“, care revine ca pentru a adânci impresia de angoasă. Se mai aud şi alte două teme, ambele călătoare prin tonalităţi îndepărtate şi un motiv trist, de şase sunete, reluat cu insistenţă. 

Andantele este una dintre cele mai frumoase pagini lente ale lui Schubert şi este dominat de o figură melodică ce se întinde pe patru octave, închizând în ea o melodie melancolică ce aminteşte de un cântec popular austriac. Scherzo-ul trebuie cântat „cu delicateţe“, dar nu este lipsit de mici surprize, în Trio îndeosebi. Din nou, umbra lui 

Beethoven pluteşte protectoare asupra temei Rondo-ului, care se încheie cu un final luminos. 

Schumann spunea că este ca şi cum Schubert „s-ar pregăti voios pentru o nouă zi de lucru“, dar soarta a vrut altfel şi aceste sonate au fost cântecul de lebădă al compozitorului. 

O carieră prestigioasă

Numele: Radu Lupu

Data şi locul naşterii: 

30 noiembrie 1945, Galaţi

Starea civilă: căsătorit cu violonista Delia Lupu

Studiile şi cariera: 

La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul.

După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Braşov, îşi continuă studiile la Bucureşti, iar la vârsta de 16 ani primeşte o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova.

În 1967, respectiv 1969, câştigă încă două prestigioase premii I, la Festivalul Internaţional „George Enescu“.

În 1972 cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim şi cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini.

Cariera sa discografică include peste 20 de înregistrări la Decca.

A primit un premiu Grammy în 1995.

Locuieşte în: Elveţia