Opera „Peter Grimes“ de Benjamin Britten, la Sala Palatului
0Duminică, 15 septembrie, de ora 19.30, Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române, alături de Corul Academic Radio, va interpreta opera "Peter Grimes" de Benjamin Britten. Concertul va fi condus de Paul Daniel, iar Ciprian Ţuţu este dirijorului corului. Adevărul.ro transmite, de la 19.30, acest concert.
Text de Ligia Ardelean
Benjamin Britten (1913–1976), compozitor, dirijor şi pianist englez, emblematic pentru viaţa muzicală britanică a secolului XX, a creat în diverse genuri excelând însă prin lucrări vocale, precum: operele, „Peter Grimes”, „Albert Herring”, „Billy Budd”, „Moarte la Veneţia” etc., Recviemul de război, Serenada pentru tenor, corn şi orchestră de coarde şi altele. A considerat opera „cel mai atrăgător dintre genurile muzicale” şi şi-a propus – cum însuşi declara – „să readucă în muzică strălucirea, libertatea şi vitalitatea limbii engleze”. Cultura muzicală vastă, aprofundată şi prin activitatea sa interpretativă, discernământul în alegerea propriului drum creator, ancorarea în tradiţia muzicii engleze, au făcut din el un „conservator progresist”, asigurându-i succesul la public dar şi înrâurirea printre confraţi.
„Peter Grimes” – cu premiera absolută la Londra în 1945 – a marcat renaşterea operei engleze. Este prima şi totodată cea mai populară operă a lui Britten, cea care i-a adus faima internaţională. A contribuit la aceasta şi iniţiativa lui de a oferi destin concertistic independent unor interludii din operă prin suita „Patru interludii marine”, op.33a, şi prin „Passacaglia”, op.33b (ascultate în a patra seară de Festival). Libretul, după un poem epic de George Crabble, a fost alcătuit de Montagu Slater sub îndrumarea compozitorului şi a tenorului Peter Pears, partenerul său de viaţă şi primul interpret al principalelor personaje masculine din operele sale. S-a spus despre „Peter Grimes” că ar fi „o puternică alegorie a opresiunii homosexuale”, dar şi că ar fi „adevărata capodoperă a operei secolului XX”. Britten însă mărturisea că este pur şi simplu „un subiect foarte apropiat inimii mele, lupta individului împotriva mulţimii.” Tenorul Robert Tear (cu care Britten a colaborat mereu în ultimii săi ani) i-a caracterizat sensibilitatea creatoare spunând: „În sufletul său era un imens abis... A pătruns în valea umbrelor morţii şi n-a mai putut ieşi.” Inadaptabilitatea personajului titular versus intoleranţa obtuză a celor din jur are drept cadru o societate pestriţă, efervescentă, descrisă plastic prin aportul corului şi al sumedeniei de personaje secundare. Acţiunea se desfăşoară în secolul al XIX-lea într-o aşezare de pe malul mării, decor şi mediu care l-au atras pe compozitor evocându-i meleagurile natale.
Prologul. Pescarul Peter Grimes, anchetat pentru că ar fi cauzat moartea ucenicului său, este achitat din lipsă de probe, spre nemulţumirea locuitorilor suspicioşi.
Actul I. Prefaţat de primul interludiu („Dawn” – în suita „Patru interludii marine”), el se desfăşoară câteva zile mai târziu. Găsind cu greu printre vecinii ostili ajutor să-şi tragă barca pe ţărm, Grimes hotărăşte să angajeze un nou ucenic. Învăţătoarea Ellen, cea plină de compasiune, se oferă să i-l aducă. După ce localnicii se adăpostesc de furtună la taverna lui Auntie („mătuşica” secondată de atrăgătoarele ei „nepoate”), Grimes îi mărturiseşte lui Balstrode intenţia de a câştiga respectul celorlalţi, de a-şi face un rost şi a se însura apoi cu Ellen.
Furtuna se înteţeşte (interludiul secund) în vreme ce la cârciumă se încing spiritele, mai ales după intrarea lui Peter Grimes; aerul său răvăşit îi sabotează încercarea de a socializa sporind aversiunea pe care i-o arată ceilalţi. La sosirea lui Ellen cu noul ucenic, Grimes îl va prelua şi cei doi vor ieşi imediat, în pofida naturii dezlănţuite.
Actul al II-lea. După câteva săptămâni, în atmosfera slujbei duminicale (interludiul al III-lea), Ellen zăboveşte în faţa bisericii alături de ucenicul lui Grimes, pe gâtul căruia observă la un moment dat o vânătaie. Grija ei pentru soarta băiatului îl înfurie pe Grimes care o loveşte şi pleacă împreună cu el. Indignaţi, cei prezenţi decid să lămurească lucrurile (interludiul – Passacaglia).
Într-un moment de răgaz Peter Grimes îşi reaminteşte cu durere de boala şi moartea primului său ucenic, apoi se pregăteşte să iasă în larg împreună cu băiatul cel nou. Aude însă vociferările localnicilor care vor să-i pătrundă în casă şi, simţindu-se ameninţat, pleacă grabnic, precedat de acesta. Deşi avertizat, ucenicul va aluneca pe malul abrupt şi va muri în cădere.
Actul al III-lea. Două seri mai târziu, după suspansul rău prevestitor creat de al V-lea interludiu („Moonlight” – în suită), din comentariile celor adunaţi la tavernă s-ar părea că Peter Grimes este un criminal; a dispărut împreună cu ucenicul său, iar pe mal a fost găsit un pulovăr al băiatului. Instigată de vigilenta Mrs. Sedley gloata porneşte în căutare (ultimul interludiu).
Pe fundalul strigătelor mulţimii ce răzbat din culise, apare cel hăituit, cu mintea rătăcită de moartea ucenicului, aşa cum reiese din lungul său monolog. Găsit apoi de mereu empatica Ellen şi de tolerantul Balstrode, sfătuit să-şi scufunde barca, Peter Grimes va dispărea din nou, pentru totdeauna, în indiferenţa celorlalţi.
MARI ORCHESTRE ALE LUMII
Duminică 15 septembrie, ora 19.30
Sala Palatului
ORCHESTRA NATIONALĂ A RADIODIFUZIUNII ROMÂNE
CORUL ACADEMIC RADIO
PAUL DANIEL dirijor CIPRIAN ŢUŢU dirijorul corului
CARMEN LIDIA VIDU regizor multimedia
BENJAMIN BRITTEN – Opera „PETER GRIMES”
IAN STOREY – Peter Grimes (tenor)
LISE DAVIDSEN – Ellen Orford (soprană)
CATHERINE WYN-ROGERS – Mătuşa (contralto)
SOLOMIA LUKYANETS şi RHIAN LOIS – nepoatele ei (soprane)
CHRISTOPHER PURVES – Balstrode (bariton)
DIANA MONTAGUE – Mrs. Sedley (mezzosoprană)
JOSHUA BLOOM – Swallow (bas)
HUW MONTAGUE RENDALL – Ned Keene (bariton)
MICHAEL COLVIN – Bob Boles (tenor)
BONAVENTURA BOTTONE – Rev. Horace Adams (tenor)
BARNABY REA – Hobson (bas)