VIDEO Moment de excepţie la Cerbul de Aur 2019: Gabi Luncă, „regina muzicii lăutăreşti“, a revenit pe scenă după aproape 30 de ani

La 81 de ani, Gabi Luncă, marea artistă a generaţiei de aur a muzicii lăutăreşti, a revenit pe scenă, la Cerbul de Aur 2019, după 27 de ani de când a renunţat la genul muzical care a consacrat-o.

La aproape trei decenii de când a renunţat la genul care a făcut-o celebră, Gabi Luncă, supranumită „regina muzicii lăutăreşti“, a urcat din nou pe scenă, în Piaţa Sfatului din Braşov. 

Ultima seară a Festivalului Internaţional Cerbul de Aur 2019 a fost dedicată folclorului şi muzicii lăutăreşti, prezentatoare fiind vedeta TVR Iuliana Tudor, care a şi introdus-o în scenă pe Gabi Luncă. 

„I se spunea «fata cu flori» şi rămâne, cu siguranţă, un etalon pentru muzica lăutărească din România. O voce de argint, un timbre inconfundabil, a cucerit spectatori din întreaga ţară, dar şi de peste hotare timp de peste jumătate de secol. Prima apariţie în public şi-a făcut-o, n-o să credeţi, cântând pe un camion. La 18 ani obţinea deja primul mare premiu la un concurs de gen. 1955 este anul în care pleacă la Bucureşti, la Radiodifuziunea Română, acolo unde spune doar atât: Sunt o fată de la ţară şi vreau să cânt. Radioul a primit-o, a rămas şi i-au difuzat cântecele. Doi ani mai târziu primeşte o telegramă din partea casei de discuri Electrecord. Era invitată să înregistreze primul ei album. 1965 – îl întâlneşte pe acordeonistul Ion Onoriu, se căsătoresc şi alături de el înregistrează toate piesele care v-au bucurat sufletele. În 1992 face o promisiune: renunţă la muzica lăutărească şi alege să devină misionar. Motivul? Pierderea unui copil şi dorinţa de a fi mamă cu orice preţ. S-a dedicate de atunci celor patru copii care i-au fost dăruiţi. Chiar şi astăzi, la zeci de ani după ce a pus lăutăria în cui, îi surclasează pe mari artişti ca Bregovic şi Peter Gabriel în topurile BBC. Să facem o reverenţă ultimei reprezentante a generaţiei de aur a lăutăriei clasice, Gabi Luncă“.

Solista a urcat pe scena Cerbul de Aur 2019 alături de două dintre fiicele sale şi a interpretat o melodie nouă, scrisă de ea special pentru acest eveniment. 

La finalul interpretării, Gabi Luncă s-a adresat publicului într-o manieră emoţionantă: „Vreau să vă mulţumesc pentru dragostea şi căldura cu care m-aţi primit o viaţă întreagă. Vă iubesc! Dumnezeu să vă iubească mai mult! Aş vrea să împart cu dumneavoastră bucuria şi dorinţa mea, pentru că Dumnezeu m-a ajutat până la 81 de ani să mai pot urca pe scenă. Iar publicului care m-a iubit şi mă iubeşte nu pot decât să-i mulţumesc din toată inima. Nu am cuvinte să vă mulţumesc pentru dragostea cu care m-aţi ascultat“. 

Gabi Luncă a acordat şi un scurt interviu pentru „Adevărul“, în care a mărturisit că la început muzica lăutărească era o ruşine, iar spectatorii ieşeau din sală. De asemenea, solista a vorbit despre oamenii care i-au marcat destinul şi cariera. 

Aţi debutat la o vârstă fragedă… 

Dragostea pentru muzică a început din copilărie, pe la 11-12 ani tot ce ziceam eu era: «Doamne, ajută-mă să cânt şi eu la radio». Asta era dorinţa mea. Până pe la 16 ani am ascultat muzică populară oltenească. La 18 ani am avut primul CD cu maestrul Ionel Budişteanu. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea, când am primit telegramă de la Bucureşti. Când m-am prezentat, îmi era frică şi tremuram toată. În două ore am înregistrat două piese. Până după amiază, pe la 17.00, am înregistrat un album de patru piese. 

A fost greu să răzbiţi?

Muzica lăutărească era o ruşine pe timpul meu. Erau câţiva lăutari care o cântau. Când am început să cant muzică lăutărească, spectatorii începeau să iasă din sală. Pentru mine era o înfrângere. Dar m-am făcut că nu văd şi am mers înainte. A fost greu până când publicul a început să «guste» acest gen. A durat cam 7-8 ani. Prima mea piesă, „Pe deasupra casei mele“, era apoi nelipsită dintre cererile ascultătorilor. A fost prima melodie pe care am făcut-o de la cap la coadă. Nu am avut multe discuri, cred că toate discurile mele sunt 16 la număr, dar sunt mândră de munca mea. Şi astăzi publicul petrece cu cântecele mele. 

Cum aţi început să vă scrieţi singură piesele?

De la lăutari am învăţat să leg un cântec, să-l fac un întreg. De acolo s-a iscat în mine această dorinţă să-mi fac piesele singură. După, când am început să-mi fac un repertoriul singură, dacă mă apucam să cânt o strofă, venea de parcă îmi şoptea cineva. E un dar de la Dumnezeu. Cred că trei sferturi dintre piese sunt scrise de mine. Omul nu poate face nimic dacă n-are ajutor. Eu L-am avut pe Dumnezeu care m-a ajutat cu tot. 

Ce mentori aţi avut?

Am copiat-o, ani la rând, pe Maria Lătăreţu. Ea m-a învăţat şi m-a îndrumat foarte mult şi iată că nici astăzi n-am uitat tot ce m-a învăţat. Am întâlnit-o şi pe doamna Ioana Radu, care mi-a spus: „Ai să ajungi mare!“. Am cântat împreună la un concert la Sala Palatului şi m-a durut că au pus-o să deschidă spectacolul. Am avut mult de învăţat de la dânsa şi mi-a prins bine. Deşi n-am avut un mentor, am copiat tot ceea ce a fost bun de la alţi artişti.  

Ştiu că aţi întâlnit-o şi pe Maria Tănase…

Da, a fost o onoare pentru mine să o cunosc şi să o ascult în studioul Radio România. Tremuram toată pentru că ea era o personalitate… 

L-aţi cunoscut şi pe domnul Tudor Vornicu…

Pentru mine, domnul Vornicu a fost un mentor şi un părinte. Era un munte de om, plin de muzică, dar şi de omenie. Eram prieteni de familie, iar la TVR mă simţeam ca acasă. Şi acum mă mai uit la înregistrările Revelioanelor şi, când văd piesele de acum 30-40 de ani, retrăiesc clipele alea. Toate sunt frumoase. 

Domnul Ion Onoriu v-a fost partener atât de viaţă, cât şi de scenă. Cât de dificil v-a fost să păstraţi echilibrul între viaţa artistic şi viaţa de familie?

A fost foarte greu. Pe scenă eram Gabi Luncă, iar acasă eram mamă cu putere de la Dumnezeu. Aşa le-am trecut cu bine. Când aveam copii mici acasă, aduceam femei care să stea cu copiii, dar era greu. Sunt mândră că am copii, nepoţi şi strănepoţi. A fost greu pentru mine şi m-am rugat mult să-mi dea Dumnezeu un copil. Mi-a plăcut să fiu mamă şi sunt mândră că sunt mamă, că am fost soţie, solistă, am trecut prin toate şi îi mulţumesc lui Dumnezeu. Îl luam pe băiat, până pe la 6-7 ani, cu mine în turneu, ca să ştiu că a mâncat, că e bine. Astăzi am patru copii, 13 nepoţi şi 7 strănepoţi. 

Ce v-a determinat să urcaţi anul acesta pe scena Cerbului de Aur? 

Nu m-am gândit niciodată că la 81 de ani o să cânt la acest eveniment măreţ. Îmi place Cerbul de Aur şi sper să rămână cât om trăi. Mulţumesc Televiziunii Române că s-a gândit la mine. Mă bucură că am cântat o melodie cu un mesaj şi cu cuvinte frumoase. Am amintiri frumoase legate de Cerbul de Aur. Ne strângeam cu toţii în faţa televizorului şi ne bucuram că avem şi la noi în ţară un eveniment atât de mare şi de frumos. Mă bucur că am avut onoarea să particip şi eu anul acesta.