VIDEO Jimi Hendrix, o viaţă cât o legendă
0Astăzi se împlinesc 70 de ani de la naşterea celui mai bun chitarist din secolul XX. Deşi a încetat din viaţă la numai 27 de ani, Jimi Hendrix a lăsat o moştenire ce nu cunoaşte limite de timp, dovadă fiind albumul „People, Hell and Angels“ care va apărea în 2013.
„Voi muri atunci când va fi timpul să mor, aşa că lăsaţi-mă să-mi trăiesc viaţa după cum vreau“, spunea artistul american care a încetat din viaţă la numai 27 de ani.
Hendrix ar fi împlinit astăzi 70 de ani. Pentru a marca evenimentul, în această perioadă, cinematografele din Marea Britanie rulează filme ce prezintă momentele-cheie din cariera sa, iar pe 5 martie 2013 va apărea cel de-al 11-lea album postum, „People, Hell and Angels“, ce conţine piese înregistrate în 1968 şi 1969.
„A încercat să creeze un sunet nou“, spune Janie, sora artistului. Hendrix a dus muzica într-o altă direcţie, prin piese complexe, la fel de puternice precum „pământul, vântul şi focul“, după cum apreciază aceasta. Mai presus de acordurile obişnuite de rock and roll şi blues, muzica lui Hendrix include percuţie şi o chitară secundară, notează specialiştii revistei „Rolling Stone“.
Muzica e religia mea, muzica nu minte. Dacă ceva poate fi schimbat în această lume, atunci acest lucru este posibil prin muzică
Deşi începuturile sale de carieră au fost în barurile cartierului Greenwich Village din New York, artistul american avea să afle ce înseamnă succesul mai departe de locul său natal. Chas Chandler, fostul basist al trupei Animals, l-a adus în Marea Britanie, unde Hendrix a pus bazele propriei sale formaţii, pe care a intitulat-o sugestiv The Jimi Hendrix Experience. „Purple Haze“, „All Along The Watchtower“, „Voodoo Child“ şi „Hey Joe“ au fost doar câteva dintre titlurile celor mai cunoscute piese semnate de celebrul cântăreţ şi compozitor.
„Muzica e religia mea, muzica nu minte. Dacă ceva poate fi schimbat în această lume, atunci acest lucru este posibil prin muzică“, mărturisea Hendrix. Genurile muzicale pe care el a mizat au fost hard rock, psychedelic rock şi blues, cu influenţe de rock and roll şi electric blues. Acestea i-au adus şi titlurile de cel mai bun cântăreţ la chitară electrică şi unul dintre cei mai imporanţi artişti ai secolului XX. În spatele succesului, însă, s-au ascuns dependenţa de droguri şi alcool, care i-au adus şi finalul tragic.
Muzica sa a fost apreciată mai ales după moarte, când s-au lansat zece albume, iar cântăreţul a fost distins cu mai multe Grammy-uri. În 2002, piesele lui s-au clasat pe primul loc în topul 100 al revistei „Total Guitar“, iar un an mai târziu, chitaristul s-a aflat în continuare pe cea mai înaltă poziţie, în clasamentul revistei „Rolling Stone“.