VIDEO Interviu cu rapperul DOC: „Lumea chiar are nevoie de căldură mai degrabă decât de a arăta cu degetul plin de ură către cineva“

Vlad Munteanu se pregăteşte să scrie o carte. Afară e o zi decentă de ianuarie, fără precipitaţii. Din studio, prin toată izolaţia fonică, răsună până la noi un instrumental născut probabil în vreun ghetou american. Fesul roşu nu-i dispare de pe cap nici un moment, accesoriu indispensabil. La 32 de ani, încă i se mai pare amuzant să-şi asorteze căciula la ceas.

De 16 ani scrie versuri. Cu toate astea, proza i se pare mai uşoară, nu există rima care să te îngrădească. „Vezi tu, o să fie un pic ciudat pentru că n-am mai făcut asta. Adică am mai scris proză, doar că nu am mai scris o carte”. Când nu mai e Vlad Munteanu, atunci când urcă pe scenă, publicul îl strigă DOC. Lumea spune că e doctor în rap, chiar dacă pe diploma lui scrie „specialist în comunicare”.

La 17 ani, pe-o trecere de pietoni din Tineretului, s-a decis. El şi brigada lui de adolescenţi rebeli trebuie şi pot să facă rap. Aşa cum i-au văzut pe „negrii” de la MTV. Era vara lui 1997:

O facultate şi-un pic

A început trei facultăţi, „Mecanică” şi „Construcţii” la Politehnică şi „Comunicare şi Relaţii publice” la SNSPA. Pe ultima chiar a terminat-o. Însă pentru primul său job a mai făcut o şcoală:

Zece ani petrecuţi în mijlocul vieţii de noapte a Bucureştiului, printre oameni de soi şi de tot soiul, au săpat brazde adânci ca albia unui râu la şes sub ochii lui Vlad.

„Am jucat şi cu domnul Becali, nu-ţi face probleme“

În cazino a început de jos, crupier la o masă de poker. A fost apoi supervizor şi pe urmă, vreo doi ani, a şi predat: „mulţi dintre copiii mei sunt pe vase acum, sunt bine, le merge. Mă bucur mult pentru ei”. S-a întors în cazino, în costum negru, la cravată, ca şef de sală. Sau pit boss, cum se zice în domeniu. A văzut destule cât să scrie o carte despre cum se întâmplă lucrurile la noi în ţară în acest domeniu:

Băiatul rău face pace cu Guvernul

Din cauza cearcănelor cu care s-a ales după cei zece ani de lucrat noaptea prin cazinouri, a fost etichetat mereu ca „drogat”. Însă e departe de imaginea rapperului clasic, venit din underground, cu o copilărie măcinată de bătăi şi probleme, în care singura şansă de a ieşi la liman e muzica. Dimpotrivă, a absolvit un liceu de elită, „Tudor Vianu” şi a fost olimpic la română. Acum, contrar oricărei filosofii a vreunei mişcări de protest (ca rappul), e pregătit să facă pace, inclusiv cu cei care ne conduc. Poate din cauză că s-a maturizat, poate doar a obosit. Acum vrea doar să clădească. Nici iarbă nu mai fumează de ceva vreme şi nici gustul de alcool nu-l prea încântă:

De a treia facultate, cea de Comunicare, s-a apucat la 26 de ani, „din raţiuni de identificare cu domeniul”, spune el. Târziu, însă atunci a înţeles că n-avea să fie fiul ideal care să ducă la îndeplinire visul părinţilor, acela de a avea o meserie adevărată pe cartea de muncă. Nici măcar pe cel al bunicilor, pentru care „meseria-i brăţară de aur”:

Un risc asumat

Succesul primului album solo, „Scăpat de sub control”, din 2010, l-a pus faţă în faţă cu decizia de a-şi da demisia din cazino şi a se ocupa exclusiv de muzică. Mulţimea de oameni venită în Silver Church la lansare l-a făcut să-şi ia inima în dinţi şi să-şi asume riscul de a trăi doar din muzică: „am lăsat un salariu de 1.400 de euro pe lună. Sincer să fiu, nu ştiu câţi ar fi făcut asta în condiţiile în care nu aveam nici o siguranţă. Dar cum să-ţi explic, pasiunea mea pentru muzică depăşeşte raţiunea.”

Asta a dus la un 2011 „groaznic”, fără bani, fără prea multe ieşiri din casă, presărat cu uşoare depresii şi dus doar din împrumuturi. Abia spre sfârşitul anului, când a scos cel de-al doilea album, „Lucrare de control”, a reuşit să se pună pe picioare:

Zilele astea trage din greu la un mixtape şi la următorul album. Dar nu suflă nici o vorbă despre asta. Spune doar că vrea să schimbe rapul, să dea tonul la o evoluţie în domeniu, să-şi lase cumva amprenta. Plus că pregăteşte o lansare cum nu s-a mai văzut în România. Apoi, după ce va fi intrat definitiv în conştiinţa publicului, va schimba registrul. Însă şi asta rămâne deocamdată un secret. Cert este că de şase luni ia cursuri de canto. Iar dacă cumva, vreodată, n-o să mai ajungă la public şi publicul la el, se descurcă: