Scriitorul şi textierul Aurel Storin, celebru pentru melodia „Lalele, lalele“, a murit
0Scriitorul şi textierul Aurel Storin, autorul textelor a peste 400 de melodii, între care „Lalele, lalele“ şi „Să mori de dragoste rănită“, a murit sâmbătă dimineaţă, la vârsta de 78 de ani, şi va fi înmormântat, luni, la Cimitirul Evreiesc din Capitală, arată Mediafax.
„Bunul meu prieten Aurel Storin a luptat mereu pentru a păstra eleganţa şi frumuseţea Revistei româneşti prin textele sale, prin cărţile pe care le-a scris, dar mai ales prin sufletul pe care ni l-a dăruit necondiţionat nouă, tuturor!“, spune Alexandru Arşinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“, pe site-ul instituţiei de spectacole.
Înmormântarea lui Aurel Storin va avea loc luni, de la ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc din Bucureşti.
Potrivit Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“, din acest moment, Revista românească şi peisajul cultural-artistic şi muzical au devenit mai sărace.
Aurel Storin a fost secretar literar artistic al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“. De peste 50 de ani, Aurel Storin a fost un participant activ la viaţa artistică a teatrului de pe Calea Victoriei, căruia i-a dedicat nu doar cărţi şi sute de scrieri, ci şi o lucrare de doctorat: „Teatrul românesc. Dimensiunea literară“.
Aurel Storin a fost şi scriitor, ultima sa carte, intitulată „Stela şi Arşinel. O pereche fără pereche“, a apărut la editura ALLFA în primăvara acestui an.
Totodată, Aurel Storin a scris textele a peste 400 de melodii, majoritatea devenite şlagăre, premiate la festivaluri şi fredonate de-a lungul timpului. El este textierul melodiilor „Lalele, lalele“, compusă de Temistocle Popa şi interpretată de Luigi Ionescu, şi „Să mori de dragoste rănită“, compusă de Marcel Dragomir şi interpretată de Angela Similea.
Aurel Storin a colaborat ca textier cu mari compozitori de muzică uşoară, care, la rândul lor, au încredinţat creaţiile devenite imediat şlagăre unor nume celebre: Angela Similea („Mă gândesc la dumneata“, de Edmond Deda), Aura Urziceanu („Mai rămâi şi nu pleca“, de Marcel Dragomir), Margareta Pâslaru („Cu tine“, de V. Veselovski - Premiul Radioteleviziunii, 1965, „Liniştea mea“, de Gelu Solomonescu), Margareta Pâslaru şi Marina Voica („Balada“, de Radu Şerban), Dan Spătaru („Prietene“, de Temistocle Popa), Aurelian Andreescu („Te-ai schimbat“, de Petre Mihăescu), Mădălina Manole („Fără dragostea ta“, „Vino, dragoste“, „Marea, cât dragostea noastră“, de Şerban Georgescu), Mirabela Dauer („Să ştii că nu e adevărat“, de Horia Moculescu, „Dacă nu erai tu“, de Jolt Kerestely), Corina Chiriac („Vino, iubire înapoi“, de Ion Cristinoiu, „Parfumul străzilor“, de Radu Şerban, „Serenadă“, de Mircea Chiriac, „Şi ieri, şi azi, şi mâine“, de Horia Moculescu, în duet), Carmen Rădulescu („Nu mai ştiu ce să cred“, de George Grigoriu, „Acasă“, de Dan Ardelean).
Aurel Storin s-a născut la Bucureşti, pe 12 ianuarie 1937. Între 1955-1959 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Din aprilie 1960 până în 2007 a fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“. A fost membru al Uniunii Scritorilor din România şi al Uniunii Teatrale din România, dar şi redactor-şef al revistei Realitatea evreiască, o publicaţie a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.
A scris versuri, proză, piese de teatru şi eseuri în publicaţii precum Viaţa românească, România literară, Luceafărul, Adevărul, Realitatea evreiască etc. În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1998 i s-a conferit Premiul „Constantin Tănase“ (Israel, Tel Aviv), apoi Diploma de excelenţă - pentru contribuţia adusă la afirmarea teatrului Fantasio - Constanţa, 1996, şi a fost declarat „Omul anului 2009“ al Centrului Cultural Israeliano-Român, pentru cartea de versuri „Morminte călătoare“.
Şi-a susţinut doctoratul în 2008, la Facultatea de Litere a Universităţii Bucuresti, cu teza de doctorat „Teatrul românesc. Dimensiunea literară“.
A fost distins cu Premiul Naţional „Vasile Alecsandri“, la categoria „piese într-un act“. Împreună cu compozitorul Radu Şerban a scris primul musical românesc, "Cafeaua cu lapte de adio".
A publicat „Ora inexactă“ (volum de versuri, 1989), „Rondele de amor“, pe replici de Ion Luca Caragiale (volum de versuri, 1998), „Poeme cu scară interioară“ (volum de versuri, 2000), „Trecute vieţi de mari artişti români“ şi „Morminte călătoare“ (volum de versuri, 2007).