INTERVIU VIDEO Dirijorul Constantin Adrian Grigore, care conduce Camerata Regală: „Încă nu avem deschidere faţă de muzica contemporană”

Constantin Adrian Grigore, dirijorul orchestrei „Camerata Regală“, vorbeşte despre cum a fost la concertul susţinut pe 1 septembrie la Sala Radio. Joi,  Adrian Grigore şi orchestra s-au aflat în provincie, la Bârlad, pentru a susţine un alt concert, în seria concertelor din ţară.

Într-un scurt interviu acordat „Adevărul“, dirijorul Constantin Grigore discută despre concertul „Cameratei Regale“, de pe 1 septembrie, care a deschis seria „muzica secolului XXI“ a Festivalului „George Enescu“.  Cât de deschis este publicul românesc faţă de muzica contemporană? Grigore consideră că la acest capitol încă avem de învăţat, punctând că „se mai poate lucra la acest aspect“.

Joi seară, dirijorul s-a prezentat în faţa locuitorilor din Bârlad, unul dintre cele zece oraşe din ţară în care festivalul pătrunde în acest an. Diferenţa dintre publicul bucureştean şi cel din provincie, crede Grigore, este căldura acestuia, căci, dat fiind că cel din urmă nu are o orchestră, muzica devine o sărbătoare. 

„Adevărul“: Cum a fost la concertul susţinut pe 1 septembrie?

Constantin Grigore: Am deschis împreună cu Camerata Regală seria de concerte „muzica secolului XXI“ din cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“. Concertul a avut loc duminică,1 septembrie,  la Sala Radio, într-un program cu totul special. Un program nou, atât pentru mine, cât şi pentru orchestră, la care am muncit foarte mult, dar rezultatul a fost unul pe măsura aşteptărilor, zic eu. Atât orchestra, cât şi soliştii, compozitorii lucrărilor, toţi cei prezenţi la Sala radio, şi mai ales publicul s-au bucurat de interpretarea lucrărilor noastre.

Am avut în program o piesă în primă audiţie absolută a compozitoarei Sabina Ulubeanu, o lucrare foarte bună, scrisă special pentru acest concert, un concert pentru violoncel şi orchestră, de Eric Tanguy, scris pentru celebrul violocenelist Rostropovich, de data această avându-l solist pe violoncelistul francez Henri Demarquette. Am avut, de asemenea, un portret pentru pian şi orchestră, cu Martina Filjak solistă, lucrare compusă de compozitorul Nicola Campogrande - concertul încheindu-se cu lucrarea lui David Philip Hefti, „Changement“, un laureat de-acum 14 ani al concursului „George Enescu“, secţiunea compoziţie.

Este publicul deschis către muzica contemporană?

Observ în România că, din păcate, încă nu avem acea cultură muzicală, să spunem din alte ţări europene, faţă de muzica contemporană. Şi asta, din păcate, se simte şi în numărul celor prezenţi în sala de concert. Şi da, într-adevăr, se mai poate lucra la acest aspect. Atât orchestrele, cât şi soliştii, muzicienii în general din România, trebuie să încerce să propună -sub diverse forme- şi să prezinte această muzică contemporană. Există muzică contemporană de foarte bună calitate. Avem compozitori români pe care putem să îi promovăm şi să îi cântăm, nu numai în ţară, dar şi în străinătate. Cu siguranţă probabil că e şi o chestie de gust.

Cum s-ar putea cultiva deschiderea către un asemenea gen de muzică? 

 Faţă de muzica clasică pe care le-o prezentăm- daţi-mi voie să spun - celor prezenţi publicului nostru, probabil că, din când în când, va trebui inserat, câte puţin, câte puţin, şi muzică contemporană, în aşa fel încât să poată prindă şi gustul acestor creaţii care sunt, foarte multe dintre ele, de foarte bună calitate.

Deci, un fel de mix.

Da, să fie cumva un mix. Sunt sigur că există o reţetă anume. Nu ştiu cât va da rezultate, dar merită încercat să se meargă şi în direcţia aceasta. Într-adevăr, în Bucureşti avem un festival internaţional de muzică modernă. Există seria de concerte în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“, aşadar climatul cred că este favorabil şi dezvoltării acestui gen, în care eu, împreună cu orchestra, suntem de foarte multe ori, sau de cele mai multe ori, suprinşi într-un mod plăcut, pentru că descoperim o muzică nouă, descoperim alte sonorităţi, descoperim lucruri...E o provocare pentru noi.

Spuneţi-ne câte ceva şi despre concertul de la Bârlad de joi seara.

Al doilea proiect al Cameratei în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“ a fost un concert în data de 5 septembrie, la teatrul „Victor Ion Popa“, din Bârlad. A fost un concert cu un program de această dată mai accesibil, sau, am putea spune, cu un program care a venit în întâmpinarea unui public dintr-un oraş care nu are o orchestră filarmonică şi care, totuşi, pentru prima dată în acest an, s-a aflat pe harta oraşelor participante la Festivalul „George Enescu“.

Credeţi că există vreo diferenţă între publicul din Capitală şi cel din provincie?

Nu ştiu dacă există o anume diferenţă. E mai numeros în Capitală, asta în primul rând. Dar şi în alte oraşe din ţară publicul vine cu plăcere la concerte. Şi rămân surprins de câte ori merg prin ţară, la diverse orchestre filarmonice şi nu numai, să constat că publicul este mult mai cald. Pentru că sunt mai puţini probabil şi atunci sunt foarte inimoşi. Muzica e o sărbătoare pentru ei.