INTERVIU Compozitorul norvegian Øyvind Torvund: Îmi place foarte mult cum scrie Cărtărescu

Compozitorul norvegian Øyvind Torvund a propus, în Festival, Poemul  simfonic nr. 1 "Forest Morning /Dimineaţă în pădure". Lucrarea a fost interpretată vineri-seară, la Sala Palatului, de Orchestra Filarmonicii din Oslo, dirijată de Valery Petrenko. Într-un interviu, compozitorul, aflat pentru prima dată în România, spune că a ştiut de ţara noastră datorită literaturii lui Mircea Cărtărescu, ale cărui mari romane le-a citit traduse în norvegiană.

Interviu realizat de Alexandru Pătraşcu

Compozitorul norvegian Øyvind Torvund, în vârstă de 42 de ani, a studiat la Academia Norvegiană de Muzică din Oslo şi la Universitatea de Artă din Berlin. Are un statut special: activează frecvent, în calitate de chitarist, în grupuri de rock şi de improvizaţie. Lucrările sale pot fi incluse în genul de muzică clasică contemporană căci multe dintre ele îmbină cea mai strictă modernitate cu ecouri clasice din diferite epoci ale istoriei muzicii. Compozitorul a colaborat cu multe instituţii şi ansambluri simfonice de prestigiu şi a fost recompensat cu distincţii onorante, scrie muzicologul Mihai Cojocaru.  Øyvind Torvund a propus actualei editii a Festivalului Internaţional „George Enescu” o primă audiţie absolută – Poemul  simfonic nr. 1, "Forest Morning /Dimineaţă în pădure".

"Adevărul": Pe o scală de la 1 la 10, cât de stresat sunteţi înainte de concertul cu Orchestra Filarmonicii din Oslo,?

 Øyvind  Torvund:  Ce să zic... sunt mai puţin stresat acum decât eram după repetiţie. Evident, există o doză mare de tensiune. Vrei să iasă bine. Dar, la Bucureşti, nu este premiera, este a doua oară când se cântă.

Deci aţi avut deja premiera mondială.

Da, acum trei săptămâni, la Sala de Concerte din Oslo. Este un mare lux să o pot asculta din nou. Pot să observ cum se dezvoltă lucrarea.

Simţiţi, la repetiţii, că interpretarea lucrării evoluează?

Da, în mod sigur!

Cât timp v-a luat să o compuneţi?

E greu de spus. Poate doi ani, poate şase luni. Nu am lucrat numai la asta. Dar mi-a luat ceva timp.

Dar ne puteţi spune la ce anume să fim atenţi? Care este partea din lucrare de care vă simţiţi cel mai apropiat sufleteşte?

Poate de combinaţia dintre melodie şi zgomot. Vedeţi, eu încerc să creez un spaţiu. Poţi crea o introducere, un fundal, multe sunete. Îmi place foarte mult când creez ceva cu adevărat viu. Ştiţi, e ca atunci când eşti pe scenă şi creezi personajele unui spectacol de teatru.

Aţi mai colaborat cu dirijorul Valery Petrenko?

Nu, este prima oară când mă întâlnescu cu el. Compoziţia mea  este o lucrare tradiţională, pentru că de mulţi ani se compune cu sursă de inspiraţie pădurea şi păsările. Dar poate că acest sunet din lucrarea mea nu este foarte des auzit într-o orchestră simfonică. Există însă întotdeauna ceva la care să ne raportăm, ceva tradiţional.

Vă referiţi la o pădure anume? Sau este vorba despre o pădure la modul generic?

Nu. Sper că nu este una generică... Păstrez lucrarea deschisă. Titlul este “Symphonic Poem - Forest Morning” ("Poem simfonic - Dimineaţă în pădure"), deci creează deja o situaţie anume. Sper ca fiecare persoană care o ascultă să pornească de la această situaţie şi să creeze altceva în imaginaţia sa.

Îmi place foarte mult să combin organicul cu artificialul.

Prin urmare, aveţi sunetele electronice care imită sunetele de corzi organice. Mă interesează şi modul în care pădurile şi acest loc idilic au fost prezentate în filmele de animaţie. Într-un fel, acesta este modul în care eu simt muzica. Dar încerc să creez muzică ce nu are nevoie de imagine.

Până la urmă, se creează o imagine.

 Da, exact. Dacă se întâmplă asta, atunci eu sunt foarte fericit.

Când aţi auzit pentru prima oară orchestra cântând lucrarea dumneavoastră, v-aţi recunoscut compoziţia?

Da! Dar e de fiecare dată altfel, îmi vine să spun “Of, e prea tare!”, să le spun să mai modifice. Repetiţia este întotdeauna o situaţie stresantă, pentru că mă întreb: “Să accept varianta asta sau ce să fac?” Dar trebuie să  accept, să iau lucrurile aşa cum sunt.

Dirijorul Valery Petrenko vă consultă şi vă urmează recomandările? 

Da, dar aici e vorba şi despre faptul că suntem într-o sală atât de mare. Este posibil ca cineva care stă acolo, foarte sus, să nu audă ce aude Petrenko.

Ce tehnologie folosiţi în compoziţiile dumneavoastră?

Folosesc computere şi programe, atât programe audio, cât şi programe de notare. O combinaţie între acestea. Şi, de asemenea, mă consult cu muzicieni.

Întorcându-ne la acest festival, când aţi auzit prima oară muzica lui Enescu? 

De curând. Cred că Enescu nu este foarte cunoscut în Norvegia. Ştiu câteva dintre lucrările lui. 

Aţi mai fost în România?

 Nu, este prima oară când vin. Ştiu doar cărţile lui Mircea Cărtărescu, care a venit de mai multe ori în Norvegia şi a fost tradus în norvegiană. Am citit câteva dintre romanele sale. Îmi place foarte mult cum scrie.

Citiţi şi:

Cronică de Alexandru Pătraşcu a concertelor Orchestrei Filarmonice din Oslo

INTERVIU VIDEO Dirijorul Vasily Petrenko: „Nu stau în faţa oglinzii să găsesc gesturi speciale“

Textul semnat de Mihai Cojocaru din caietul program