Un Disney cu potenţial de a deveni clasic

„Tangled“ e un musical viu, amuzant şi, pe alocuri, de-a dreptul delicios. Povestea e inspirată dintr-un basm al fraţilor Grimm, „Rapunzel“, care a fost puţin modificată.

Filmul îmi aminteşte de „The Little Mermaid", clasicul Disney din 1989, şi continuă seria glorioasă de anul trecut a animaţiilor memorabile. Chiar dacă nu e chiar de nivelul lui „Toy Story 3", are graţie, lejeritate, spirit şi efecte 3 D de bun-gust (vă recomand totuşi să vedeţi versiunea originală, dublajele româneşti mai au mult de recuperat).

Povestea e inspirată dintr-un basm al fraţilor Grimm, în care s-au făcut câteva schimbări: Rapunzel, eroina (vocea lui Mandy Moore), este o prinţesă care, la naştere, a fost îmbăiată în esenţa unei flori magice şi care are darul de a reda sănătatea şi tinereţea celor care îi ating părul blond, în cascade.

O vrăjitoare malefică (Donna Murphy) o răpeşte şi o închide într-un turn în pădure, făcând un întreg regat să-i deplângă dispariţia. După 18 ani, un bandit şarmant (Zachary Levi) dă peste turnul secret, o eliberează pe fată şi apoi se grăbeşte spre regat împreună cu ea, sperând să recupereze nişte bijuterii furate.

Flynn e atât de preocupat să-şi salveze pielea şi să facă şi ceva profit încât nu-şi dă seamă că are alături o figură regală. Treptat, începe să aibă sentimente calde pentru fiinţa drăgălaşă şi onestă pe care o are în grijă.

Muzici şi faze

Numerele muzicale sunt unele dintre cele mai reuşite din ultima perioadă, în special „I've Got a Dream", o secvenţă efervescentă şi ilară în care o bandă de băieţi răi cântă despre talentele şi aspiraţiile lor ascunse. Momentul intră direct într-o listă „best of" a faimosului studio, alături de „Bear Necessities" din „The Jungle Book" sau de „Be Our Guest" din „Beauty and the Beast". E o uşurare să vezi că 3 D-ul potenţează, şi nu subminează plăcerea vizuală, mai ales în scena în care sute de felinare sunt lansate spre cerul întunecat - imaginea e ameţitoare, aproape miraculoasă.

Păstrându-se extrem de aproape cu tradiţia poveştilor cu prinţese, „Tangled" are o textură retro, old school. Umorul refuză referinţele pop-culturale hip (lucru bun, pentru că abundenţa lor a ajuns deja obositoare), iar intriga devine repede extrem de previzibilă. Spre deosebire de basmul original, filmul îi permite eroinei să fie mai voluntară şi să se revolte împotriva circumstanţelor oprimante, dar urmează un patern familiar impus de decenii de producţii de acelaşi tip.

Extrasavoarea e dată şi de personajele necuvântătoare, în special de cameleonul lui Rapunzel şi de calul Maximus, tovarăş care îl urmează pe Flynn ca un câine, amuşină şi dă din coadă. Animatorii i-au dat acestui aliat personalitate şi charismă. Poate că lui „Tangled" îi lipseşte complexitatea emoţională a produselor Pixar, însă farmecul său vine din atenţia la detalii şi din momentele mai mărunte. În acelaşi timp, dovedeşte că, pentru Disney, uneori simplitatea e cea mai bună soluţie.

Info

Tangled (SUA, 2010)

Regia: Nathan Greno, Byron Howard
Cu: Voci: Mandy Moore, Zachary Levi, Jeffrey Tambor