Video Top 10 cele mai bune filme din 2022. Numai bune de văzut în Sărbătorile de iarnă VIDEO

Sărbătorile de iarnă aduc şi momente de relaxare în faţa ecranelor. Între Crăciun și Revelion este timp propice pentru vizionare de filme apărute în cursul anului. Vă propunem un Top 10 filme realizat de criticul de film Ionuț Mareș.

Ionuț Mareș, absolvent al Facultății de Jurnalism al Universității de Vest, este literat în arta cinematografică, selecționer și la festivalul Ceau, Cinema din Timișoara. De asemenea, este jurnalist la ziarul Metropolis și Film in Frames.

Criticul a realizat Top 10 cele mai bune filme din 2022 pentru ziarul Metropolis, specializat în știri culturale din teatru, film și muzică.

„Dintr-un amestec de motive personale şi profesionale, subiective şi obiective, am scris mult prea puţin în acest an despre filmele văzute. Însă ar fi fost păcat ca 2022 să se încheie fără ca măcar să consemnez cele 10+10 filme de ficţiune care m-au încântat, dintre cele câteva sute bifate în acest an. Am ales cele zece filme din top în funcţie de cât de tare m-au fascinat – adică o senzaţie pur subiectivă şi, prin urmare, uşor atacabilă. Însă poate fi altfel?”, a scris Ionuț Mareș. 

Iată topul întocmit de criticul de film Ionuț Mareș:

„1. No Bears (Iran, 106 min.) – Jafar Panahi

Iranianul Jafar Panahi face un nou film profund autoreferenţial (cineastul se joacă pe el însuşi, adică e un regizor care nu are voie să filmeze public, dar găseşte tot felul de tertipuri pentru a ocoli interdicţia), în care comicul poate aluneca uşor în tragic, iar intimitatea e asaltată de politic.

2. EO (Polonia/Italia, 86 min.) – Jerzy Skolimowski

Veteranul cineast polonez Jerzy Skolimowski revine cu un film încântător prin libertatea sa formală şi prin inventivitatea cu care bolile Europei de astăzi sunt redate prin ochii unui măgăruş.

3. Pacifiction (Franţa/Spania, 162 min.) – Albert Serra

Regizorul catalan Albert Serra propune de data asta un film hipnotic, cu ardere lentă, în care Înaltul Comisar al Franţei de pe insula Tahiti din Polinezia Franceză, jucat de un Benoît Magimel greu de recunoscut, devine prins între îndatoririle politice şi slăbiciunile omenești.

4. Saint Omer (Franţa, 162 min.) – Alice Diop

În primul său lungmetraj de ficţiune, cineasta franceză Alice Diop, cunoscută până acum pentru documentare, ridică o întrebare fundamentală: în ce măsură raţiunea poate înţelege şi judeca iraţionalul, misterul pulsiunilor umane şi determinările sociale şi culturale care împing pe cineva să comită o faptă reprobabilă? Filmul are în prim-plan o scriitoare şi profesoară de literatură care vrea să scrie o carte despre cazul unei tinere de origine africană, judecată pentru că şi-a ucis copilul.

5. Mother and Son (Franţa, 116 min.) – Léonor Serraille

În acest al doilea lungmetraj (după minunatul „Jeune femme“), regizoarea franceză Léonor Serraille urmăreşte, pe parcursul a două decenii, o mamă şi pe cei doi băieţi ai săi, care ajung în anii `80 din Coasta de Fildeş în Franţa. O cronică tulburătoare a construirii şi destrămării unei familii.

6. The Passengers of the Night (Franţa, 11 min.) – Mikhaël Hers

Filmul nu e purtat de un story, de personaje, de discursuri, de demonstraţii de regie. Francezul Mikhaël Hers lucrează cu altceva: un mod aparte de a reda complexitatea sentimentelor din relaţiile dintre oameni şi încercarea acestora de împăcare cu misterul lumii din jurul lor.

7. Apollo 10½: A Space Age Childhood (SUA, 98 min.) – Richard Linklater

Prin stilul său de animaţie extrem de realist, americanul Richard Linklater priveşte cu tandreţe spre America anilor `60, când visele nu aveau limite şi totul era posibil, chiar şi aterizarea omului pe Lună.

8. Pearl (SUA, 102 min.) – Ti West

Este unul din cele două filme cu care americanul Ti West a ieşit în 2022 (celălalt e X, la care nu am ajuns încă). Pearl e un horror teribil de entertaining, chiar hipnotic, şi cu o Mia Goth savuroasă şi înspăimântătoare.

9. Nope (SUA, 130 min.) – Jordan Peele

În acest al treilea horror al lui Jordan Peele, m-au sedus inventivitatea şi dezinvoltura cu care cineastul american se strecoară printre jaloanele genului, răsturnându-le fără jenă, şi capacitatea de a fi în acelaşi timp serios şi (auto)ironic, reverenţios şi distant faţă de tradiţie, distractiv şi plin de idei politice caustice (care atacă subiecte precum rasismul, cultura pop, violenţa).

10. Avatar: The Way of Water (SUA, 190 min.) – James Cameron

M-am lăsat purtat fără mustrări de conştiinţă, ba chiar cu plăcere sinceră, de feeria imaginată de James Cameron – o incursiune într-un fantastic pe alocuri psihedelic şi într-atât de spectaculos, încât noul său Avatar are toate şansele să rămână un reper în istoria blockbusterelor.“