Muzică pentru biserici

Un proiect despre speranţa în mai binele la care putem contribui fiecare. Violonistul Erik Schu-mann, violistul Răzvan Popovici şi violoncelistul David Cohen vor deschide, în luna ianuarie, la Cercul Militar Naţional seria „Muzica de cameră pentru biserici de lemn“, cu un concert Enescu, Schubert, Händel-Halvorsen, Mozart.

Este vorba, după cum este evident din generic, despre o serie de concerte organizate cu scopul strângerii de fonduri. Acestea sunt îndreptate către intervenţiile urgente necesare salvării mai multor biserici de lemn din nordul Olteniei şi din sudul Transilvaniei, clasate pe lista monumentelor istorice româneşti, biserici care în prezent sunt pe cale de dispariţie din cazul gradului înaintat de deteriorare.

Cei care au lansat acest proiect sunt Fundaţia Pro Patrimonio, Asociaţia SoNoRo şi Ordinul Arhitecţilor din România, iar ideea este organizarea de concerte caritabile de muzică de cameră, cu tineri interpreţi înscrişi în programul SoNoRo Interferenţe, programul educativ din cadrul Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo.

În proiectul concertelor din cadrul programului „Muzica de cameră pentru biserici de lemn" acestea vor avea loc o dată pe lună, în mai multe săli din Bucureşti, printre care sedii de ambasade şi consulate, săli de concert, centre şi institute culturale, pe tot parcursul anului 2011. S-au asociat acestei acestei idei Prinţesa Marina Sturdza, fostul ministru al Culturii, Toader Paleologu, Neagu Djuvara şi Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român din Chişinau.

Sunt câteva sute de astfel de monumente istorice clasate, toate aproape necunoscute, care adăpostesc elemente semnificative de arhitectură şi picturi din secolele 17-19, dintre care au fost alese 60 de biserici răspândite pe o arie largă în Gorj, Vâlcea, Hunedoara şi Sibiu. Tot mai multe dintre probleme trebuie rezolvate de noi, prin acţiuni sociale, aşteptarea unei soluţii de stat nemaireprezentând o soluţie sigură. Muzica de cameră, poate cu mai multă putere de convingere decât alte genuri, poate constitui liantul necesar pentru astfel de forţe. Acest fenomen se petrece de decenii în Europa de Vest şi în Statele Unite şi, vrând-nevrând, începe să se petreacă şi la noi la o scară tot mai largă (de multe ori atunci când se implică persoane care au trecut prin „şcoala Vestului"), pentru că noţiunea de stat paternalist îşi pierde tot mai mult din substanţă, cu atât mai mult atunci când este vorba despre cultură. SoNoRo Interferenţe reuşeşte - copiind cu inspiraţie şi competenţă modelul occidental - să facă paşi înainte în afirmarea funcţiei sociale pe care muzica de cameră poate şi trebuie să o îndeplinească.

De această dată este vorba despre bisericile din lemn din Oltenia şi sudul Transilvaniei. Un element cultural care, deşi prezent în inventarul de valori spirituale naţionale, este pus în parantezele delăsării (ca de altfel orice necesită la noi un efort şi o monitorizare constantă). Muzica de cameră, aşa cum este ea înţeleasă în toate manifestările SoNoRo - prin sublinierea interpretativă a spiritului viu mereu surprinzător al partiturilor, dar şi prin caracterul convivial şi intim, foarte potrivit pentru exemplificarea prin artă a forţei de seducţie a noţiunii de „împreună" - poate reprezenta o soluţie.

De ce scriu despre acest subiect în preajma Crăciunului, şi nu despre albume de colinde? Pentru că şi acest proiect arată speranţa în mai binele la care putem contribui fiecare. Fie şi prin muzică.