Interzis celor în deplinătatea facultăţilor mintale

„Just go with it“ este încă o dovadă că aşa-numitele comedii romantice se află într-o râpă foarte adâncă, din care nimeni nu le mai poate salva. Ce sens mai are să investeşti în idei proaspete şi în scenarii coerente, când a devenit atât de uşor să faci bani cu acest tip de subproduse?

La dracu' cu toate proiectele mele existenţiale! Am hotărât: vreau slujba lui Adam Sandler. Îmi spune şi mie cineva când se eliberează? Aş vrea să ştiu din timp, în caz că am nevoie de o schimbare de sex (sunt dispusă la orice, deşi, la ce travestiuri sunt filmele lui, nu cred c-aş avea nevoie de-o procedură atât de radicală). Nu-i aşa că-i cea mai cool din lume? Nu trebuie decât să găseşti un loc exotic, numai bun de călătorit, să-ţi iei şi câţiva amici cu tine, să te comporţi ca un adolescent retardat şi să arunci cu cât mai multe poante scabroase. Fiţi liniştiţi: nu numai că nimeni nu te arestează pentru atentat la pudoare/bun simţ, dar eşti chiar răsplătit cu un salariu de zeci de milioane de dolari... O bună glumă pe seama omenirii, nu credeţi?

„Just go with it" este încă o dovadă dureroasă că romcom-ul se află într-o râpă atât de adâncă, încât nici măcar eforturile corelate ale tuturor supereroilor din lume n-ar fi în stare să scoată genul la suprafaţă. Şi de ce s-ar obosi cineva să-l ridice, din moment ce, chiar din acele genuni mlăştinoase, e în stare să-şi proiecteze umbra hidoasă peste vârful box office-ului? Totul se reduce, până la urmă, la o chestiune de eficienţă: ce sens are să investeşti în idei proaspete şi în scenarii coerente, când a devenit atât de deprimant de uşor să faci bani cu acest tip de subproduse debile?

Procesul de vulgarizare

Puţini şi-ar da seama după forma acestui dezastru că a fost inspirat de „Floarea de cactus", o comedie amuzantă, dar cam demodată, cu Walther Matthau, Goldie Hawn şi Ingrid Bergman. Evident, ea a fost supusă unui proces de vulgarizare pentru a i se extrage toată spuma şi gustul. Ce poate fi mai relevant decât faptul că reclama se laudă că pelicula „e o creaţie a producătorilor lui Grown Ups", ca şi cum ar fi cine ştie ce recomandare? „Just go with it" e prostesc, leneş şi mitocănesc. Pe lângă acestea, „inseraţi unde aveţi chef o poantă grobiană cu penisuri", un film ca „Anger Management" (un alt „vehicul Sandler" care măcar avea nişte premise şi personaje) pare o capodoperă. Aici actorul îl interpretează pe Danny Maccabee, un fost molâu care s-a transformat într-un doctor estetician de succes. După ce, în urmă cu 20 de ani, a fost abandonat chiar în faţa altarului, Danny a început să se folosească de verighetă ca truc pentru a seduce acele puştoaice pentru care o maşină beton şi un cont baban în bancă nu mai sunt de ajuns.

Comportamentul său juvenil este tolerat şi chiar încurajat de toţi din jurul lui, inclusiv de asistenta sa, Katherine, jucată de o Jennifer Aniston plictisită să se mai arate în bikini. Ea e atât de indulgentă, încât acceptă să facă parte dintr-o elaborată înscenare hawaiană pusă la cale pentru o nouă cucerire credulă. Câh! „Just go with it" nu e recomandat celor familiari cu termenul de „cinema", ci doar celor care nu cer nimic de la entertainment sau de la ei înşişi. 

Info

Nevastă de împrumut („Just go with it" - SUA, 2011)
Regia: Dennis Dugan
Cu: Brooklyn Decker, Jennifer Aniston, Adam Sandler