Europa Galante, la superlativ
0Concertele care au dat startul ediţiei actuale a Festivalului „George Enescu“ au provocat o mare emoţie. Dacă deschiderea a stat de această dată sub semnul fabuloasei colaborări dintre Daniel Barenboim şi Radu Lupu, urmată de uluitorul organist Cameron Carpenter, iată că seria „Concertelor de la miezul nopţii“ a adus în faţa unui public numeros şi rafinat formaţia de muzică barocă „Europa Galante“ înfiinţată de Fabio Biondi în 1990.
Articol realizat de Corina Bura
Dacă la ediţia precedentă G. Carmignola alături de Venice Baroque Ensemble „a făcut o vizită“ prin intermediul viorii sale principalilor autori veneţieni (Tartini, Albinoni şi bineînţeles Vivaldi), Fabio Biondi s-a concentrat exclusiv pe creaţia lui Vivaldi, prezentând selecţii din ciclul La Stravaganza, op. 4, în care sunt incluse unele dintre cele mai cunoscute publicului larg concerte pentru vioară (RV 357, 279, 383a, 284, 204 şi 291 – catalogare Peter Ryom). Formaţia „Europa Galante“ este unul dintre cele mai renumite ansambluri de muzică barocă, dar interpretează şi lucrări din alte stiluri şi genuri (stil clasic, iar ca gen: muzică de cameră şi sonate pentru coarde din secolul al XVII-lea), mai ales astăzi când autorii contemporani fac din ce în ce mai multe inserţii, colaje sau aluzii din/la această măreaţă epocă, în aşa măsură încât este mereu nevoie de ajutorul acestor mari specialişti.
Ansamblul s-a dovedit a avea o extrem de mare omogenitate, în sensul că toţi instrumentiştii cântă perfect cu aceeaşi manieră de arcuş, cu aceeaşi incisivitate acolo unde este cazul, mai ales în secţiunile cu caracter dansant. Au o fineţe deosebită cu privire la dozarea dinamicii în mişcările lente, dar mai presus de toate cântă cu o nespusă plăcere, care este summa: totala dăruire artistică, pasiune şi ştiinţă. Fabio Biondi este un excelent violonist, fapt demonstrat nu numai de tehnica sa perfectă, ci şi de stilul personal în care cântă, cu temperament şi fior.
Dinamica sa este favorizată de sunetul său penetrant, opulent, încărcat de armonice şi care are, atunci când partitura o cere, fineţea şi transparenţa voalului. Evoluţia sa instrumentală a urmărit şi dramaturgia scriiturii vivaldiene, care s-a complicat de la un concert la altul, terminând cu op. 4 nr. 6 (Walsh) în care Biondi a demonstrat marea sa bravură. Superba vioară pe care cântă, un Andrea Guarneri din 1686, a contribuit din plin la realizarea acestui spectacol. Bisul orchestral a încheiat concertul de la Ateneul Român pe care publicul, la acea oră târzie din noapte, nu se mai hotăra să-l părăsească... ;