David Grimal a vorbit la Ateneu despre stupiditatea marketingului

Violonistul francez David Grimal a explicat cui a vrut să-l asculte de ce a creat Les Dissonances, o orchestră unde nu există nici dirijor, nici primus inter pares: nu dintr-un exces de democraţie, ci pentru că marketingul industriei muzicale din Occident a creat un sistem de promovare care pune accentul, fetişizându-i pentru public, pe dirijori şi pe instrumentiştii sexy: „Nu mai găseam creativitatea şi fraternitatea umană în acest sistem“.

Unul dintre cei mai renumiţi artişti pe plan mondial, violonistul francez David Grimal, a continuat luni cea de-a doua ediţie a conversaţiilor din seria “Festivalul Ideilor”, organizate de Institutul Aspen România în colaborare cu Festivalul Internaţional George Enescu. Evenimentul a avut loc luni, 14 septembrie, începând cu ora 19.15, la Sala mică a Ateneului Român, şi a constat într-o conversaţie cu David Grimal despre muzică, identitate şi cultură, într-un dialog inclusiv despre contribuţii şi experienţe individuale.

David Grimal a fost prezent în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu de anul acesta împreună cu Orchestra Les Dissonances, duminică, 13 septembrie, la ora 16.30, la Ateneul Român, într-un program de Debussy, Enescu şi Beethoven. Les Dissonances a apărut pe scena muzicală în 2004 fiind, la acea vreme, singurul ansamblu muzical clasic în care nu exista un dirijor.

“Dirijorul este muzicianul cel mai important pentru muzicieni. Este adevărat, pe de o parte muzicienii au nevoie de o educaţie fie pentru a deveni solişti, fie pentru a deveni interpreţi într-o orchestră – vorbesc de instrumentişti, şi nu de compozitori. Sunt formaţi ca şi muncitori specializaţi. Ei înşişi au impresia că au nevoie de un dirijor. De cealaltă parte a scenei, pentru public, toată fetişizarea muzicală se axează pe dirijor. Şi astfel, businessul, industria muzicală, îşi face marketing. Prin urmare, nu mai vorbim despre muzică. Deci, dacă privim această lume, avem pe de o parte muncitori calificaţi, ceea ce este stupid, şi un public care nu poate asculta, dar trebuie să privească, ceea ce iar este stupid”, a declarat la Ateneu, în faţa celor prezenţi, David Grimal.

“Eram ca un atlet la nivel înalt care trebuia să facă acelaşi exerciţiu în întreaga lume cu orchestre diferite, pentru a câştiga mulţi bani şi pentru a aduce bani şi industriei muzicale. În urmă cu 10 ani, când aveam în jur de 30 de ani, am găsit acest lucru foarte deprimant, pentru că nu mai găseam creativitatea şi fraternitatea umană în acest sistem. Deci, nu am mai găsit niciun sens de a continua pe acest drum. Astfel am decis să creez Les Dissonances”, a mai explicat David Grimal.