CRONICĂ Liedul românesc

Evoluţia interpreţilor Bianca şi Remus Manoleanu ne-a adus, sâmbătă, nouă nume de compozitori, dintre cele mai reprezentative.

Articol realizat de: Olga Grigorescu

Aproape în fiecare ediţie a Festivalului „George Enescu“, un recital de lied, susţinut de soprana Bianca Manoleanu împreună cu pianistul Remus Manoleanu, devine o oglindă a creaţiei româneşti într-un gen care valorifică în fapt două arte: muzica şi poezia.

Ede Terényi a fost cel care a deschis programul cu ciclul său Dincolo de tăcere, pe versuri de Şerban Codrin. O suită de piese în stil „haiku“, ce surprinde succint, în stilul caracteristic al compozitorului, foarte comunicativ, direct şi sugestiv, atmosfera scurtelor poeme, încărcate de misterul naturii. Fără a evita latura dramatică sau elegiacă, ciclul este dominat de luminozitate, de armonioase volute melodice, de salturi vocale exprimând expansivitate şi optimism.

O lucrare cu caracter mai special a răsunat în continuare: Continuum Y de Irina Odăgescu Ţuţuianu. Este un lied amplu, destinat vocii şi pianului, în care doar două formule, cu acelaşi sens, sunt rostite în momente-cheie ale discursului: „continuum-non stop“. O largă melopee – ce pleacă din zona meditaţiei şi atinge treptat strigătul şi expresia patetică, pentru ca apoi să revină la calm – subliniază ideea urmărită de compozitoare, cea a „continuităţii eterne“ exprimată prin  „melodia infinită“. O partitură foarte solicitantă pentru cântăreaţă, vocea având un rol predominant, şi  o  amplă cadenţă, variată ca stări expresive.

Întoarcere la Blaga

Dintre cele şase lieduri ale ciclului Poeţi şi abisul timpului de Theodor Grigoriu, Bianca şi Remus Manoleanu le-au interpretat pe cele de Ion Barbu – Clipa genezei – şi Mihai Eminescu – Zbor deasupra valurilor. Tratarea serială mai liberă, echilibrul pian-voce, permit o foarte variată tratare a evenimentelor sonore: acorduri masive, dar şi filigranuri în ţesătura pianistică, melopee, vocalize, replici vorbite sau şoptite, linii vocale legate şi tensionate – toate pentru a sublinia sensurile poetice, „ideea obsedantă a timpului“, după cum mărturiseşte autorul.

În finalul programului, ciclul de lieduri Întoarcere la Blaga de Viorel Munteanu ne-a adus o tălmăcire de autentică trăire a versurilor marelui poet. Autoportret, Doar munţii unde-s?, Lumina de ieri, Ioan se sfâşie în pustie, Visătorul, Cercul obârşiei şi Vreau să joc sunt titlurile poemelor alese în care, cu măiestrie şi discreţie, compozitorul reuşeşte să îmbine motive de esenţă populară într-o construcţie sonoră cu imagistică bogată.

Un recital de anvergură, de mare dificultate şi largă viziune, pus în valoare de vocea Biancăi Manoleanu – care, ne-a demonstrat-o încă o dată, poate căpăta valenţe expresive multiple – şi de rafinamentul pianistului Remus Manoleanu. Dovezi de cultură, inteligenţă şi o mare dăruire artistică. ;