Zegrean: Nu-i poate nimeni impune lui Iohannis să o revoce pe Kovesi. Nu poţi să îl forţezi pe preşedinte să facă cum zici tu

Augustin Zegrean, fost preşedinte al CCR, spune că preşdintele Klaus Iohannis poate refuza propunerea de revocare a şefei DNA, laura Codruţa Kovesi, deşi legea nu-i oferă explicit acest drept preşedintelui.

Statutul magistraţilor spune clar cum se desfăşoară revocarea procurorilor numiţi în funcţii de conducere prin decret prezidenţial: „Art. 54 alin. (4) Se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei (...) cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.” Legea nu spune, însă, clar, că şeful statului poate să refuze propunerea făcută de ministru. Preşedintele Klaus Iohannis are propria interpretare legată de acest subiect.

„Dacă legea prevede o posibilitate sau o oportunitate, atunci ea nu poate fi cenzurată, dacă legea spune că preşedintele revocă, atunci e chestiune de oportunitate politică dacă revocă sau nu şi doar preşedintele poate hotărî acest lucru”, a spus Klaus Iohannis.

Augustin Zegrean, fost preşedinte al Curţii Constituţionale, susţine că şeful statului poate respinge cererea de revocare, de vreme ce Legea fundamentală îi dă dreptul să şi refuze admiterea în magistratură.

„Spaţiul de manevră al preşedintelui este prevăzut în Constituţie. Cel care numeşte şi revocă, în general. Nu-i poate nimeni impune să revoce sau să respingă. Nu poţi să îl forţezi pe preşedinte să facă cum zici tu”, a declarat  Augustin Zegrean, fost preşedinte CCR, pentru Digi 24. 

Acesta aminteşte că instituţia pe care a condus-o şi-a spus părerea demult despre dreptul preşedintelui României de a face numiri şi revocări la vârful magistraturii.

„Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere, ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură, dată, atribuţiile Preşedintelui României (...) ar fi golite de conţinut şi importanţă”, se arată în decizia CCR 375/o6.07.2005.