VIDEO Cristian Preda şi-a prezentat la Adevărul Live cartea „25 de ani şi câteva sute de partide“

Europarlamentarul Cristian Preda a declarat, vineri, la Adevărul Live că partidele politice sunt, de fapt, vehicule electorale şi „echipe“ care plasează oameni în posturi după câştigarea alegerilor.

Principalele declaraţii.

Despre cartea „25 de ani şi câteva sute de partide“

Cristian Preda: Sunt câteva sute de partide care au existat din 1990 până în prezent. Cartea va fi utilă şi ziariştilor pentru că am înregistrat toate partidele politice care au depus liste de candidaturi. La alegerile generale sunt 204. 

Unele partide au nume care stârnesc zâmbetul.  Însă în anii 90-92, când s-au înfiinţat cele mai multe, nu au stârnit zâmbete. Am înregistrat şi alianţele electorale pentru a marca sensibilităţile politice. Unele partide sunt uitate, deşi au fost parte ale unor alianţe care au avut succes.

În 1990, legea spunea că trebuie 251 de membri fondatori pentru a crea un partid.

Atunci eram student şi-mi amintesc discuţiile care ridiculizau acest număr mic de membri. Se glumea: „Sunt toţi de pe scara blocului“, „Încap toţi într-un autobuz“. Pe urmă, legile au devenit aspre. În 1996, numărul de membri s-a ridicat la 10.000. După alegerile din 2000, 18% din voturi au mers către partide care nu întruneau pargul. Parlamentul a votat în 2003 să fie 50.000 de fondatori. Iliescu a întors legea şi a avansat cifra de 25.000.

Cum vi separe propunerea Monicăi Macovei, cu trei membri fondatori?

Permite oricui să construiască un partid politic. Asta nu dă neaparat o structură care să intre cu şanse în competiţie. Sunt sute de partide care reuşesc să ia sute de voturi. Un efect al schimbării legii partidelor politice va produce efecte mai ales pe plan local.

Sunt pentru o legislaţie electorală liberă. Se ştie că strângerea celor 25.000 de semnături pentru înfiinţarea unui partid politic este o chestie strict financiară. Cine vă spune contrariul, spune o simpatică minciună. 

PNŢCD a avut un destin foarte interesant. În 1996, PNŢCD este liderul CDR care îl dă preşedinte pe Emil Constantinescu. Patru ani mai târziu pierde intrarea în Parlament. 

Singurul partid istoric care a rezistat este PNL. 

Despre alianţe:

Din 1990, s-au ţinut şapte alegeri pentru Parlament. Din 1996, alegerile legislative au fost câştigate de alianţe. Acesta lucru îl ştiu şi cei care creează partide.

Alianţele însă nu există.

Este un fenomen interesant. Este disputa între cele două Palate, dintre preşedinte şi premier. Partidele sunt vehicul electoral, dar şi echipe care plasează în posturi. Când avem un sistem în care preşedintele şi premierul sunt în conflict, coaliţiile care îi conduc la putere sunt fragile.

Din 1831, când s-a votat prima dată, avem 20 de legi electorale, iar viaţa unei legi este sub zece ani. Asta este o explicaţie a instabilităţii. Când schimbi legile frecvent, instabilitatea politică creşte.

Despre acordul de la Minsk

Din acest acord lipsesc lucruri importante, cum este ceea ce ţine de Crimeea, ocupat de ruşi. Acest nou acord, care este o prelungire a memorandumului din septembrie, nu constituie o veste foarte bună. Sunt dezamăgit de rezultat. Mi-e greu să cred că acest acord va fi respectat. Ne îndreptăm spre un război prelungit. 

România a avut de la început o poziţie prudentă  faţă de situaţia de acolo.