Proiect UDMR de modificare a Codului de procedură penală pentru asigurarea aspectelor privind prezumţia de nevinovăţie

Mai mulţi parlamentari UDMR au depus, la Senat, din nou, o iniţiativă legislativă de modificare a Codului de procedură penală, pentru asigurarea anumitor aspecte privind dreptul persoanelor suspectate sau acuzate de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei prin hotărâre definitivă.

Proiectul prevede, între altele, că declaraţiile şi deciziile oficiale provenind de la autorităţile publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca şi cum acestea ar fi fost condamnate, iar aceste persoane beneficiază de dreptul de a nu coopera în cadrul procedurii penale.

Potrivit iniţiativei legislative, la articolul 4, după alineatul 2 se introduce un nou alineat care va avea cuprinsul: „Înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive, declaraţiile publice şi deciziile oficiale provenind de la autorităţile publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca şi cum acestea ar fi fost condamnate”. De asemenea, la articolul 10, după alineatul 4 se introduce alineatul: „Exercitarea dreptului de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal nu poate fi utilizată împotriva inculpatului într-o etapă ulterioară procedurii şi nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor”.

Şi la articolul 99, alineatul 2 se modifică: „Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, respectiv are dreptul de a nu se autoincrimina şi de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale”.

La articolul 99, după alineatul 2 se introduce un nou alineat cu următorul cuprins: „Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului într-o etapă ulterioară a procedurii penale şi nu poate fi utilizată la coroborareea faptelor”.

Potrivit propunerii legislative depusă de UDMR, „persoana poate fi condamnată în lipsă numai dacă a fost citată legal pentru fiecare fază a judecăţii sau a intrat prin alte mijloace oficiale în posesia unor informaţii cu privire la locul şi data procesului, a fost informată despre posibilitatea pronunţării unei hotărâri în lipsă, precum şi dacă a fost reprezentată de un avocat ales sau desemnat din oficiu şi a beneficiat de apărare corespunzătoare în cadrul procesului”.

De asemenea, „procedura de punere în executare a unei hotărâri definitive pronunţate în lipsa inculpatului poate fi declanşată numai dacă i s-a comunicat hotărârea şi numai după ce a fost informat în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o cale de atac, la care are dreptul să se prezinte şi care permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi care pot conduce la schimbarea hotărârii iniţiale, respectiv dacă persoana în cauză declară în mod expres că nu contestă decizia sau nu solicită o nouă procedură de judecată ori nu introduce o cală extraordinară de atac în termen de 30 de zile de la primirea informaţiei legate de hotărâre”.

Potrivit expunerii de motive, propunerea legislativă are în vedere „asigurarea anumitor aspecte referitoare la dreptul persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei prin hotărâre definitivă, precum şi consolidarea dreptului de a fi prezent la propriul proces”.

Iniţiatorii menţionează că directiva privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, adoptată de către Parlamentul European şi de Consiliul Uniunii Europene la data de 9 martie 2016, reprezintă necesitatea existenţei unei reglementări unitare în cadrul procedurii penale.

„Directiva care a intrat în vigoare la data de 31 martie 2016 trebuie pusă în aplicare de către statele membre, prin lege dar şi prin actele administrative necesare, pentru a se conforma directivei până la 18 luni de la publicarea acesteia. Punerea în aplicare a normelor prevăzute de Directivă sunt necesare pentru evitarea situaţiilor de penalizare a României de către Curtea de Justiţie a UE, ceea ce s-a întâmplat în numeroase cazuri”, se mai arată în expunerea de motive a iniţiativei.

UDMR a mai înregistrat la Senat această propunere legislativă în 6 aprilie 2016, ea find clasată ulerior deoarece nu s-a depus, în timp util, raportul Comisiei din cauza „tergiversărilor” Ministerului de Justiţie, condus de Raluca Prună.       

Directiva la care se face referire în iniţiativa UDMR vizează următoarele drepturi: dreptul de a nu fi prezentat ca vinovat de către autorităţile publice înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, faptul că sarcina probei îi revine acuzării, iar orice îndoială rezonabilă privind vinovăţia ar trebui să fie în beneficiul acuzatului, dreptul de a nu se autoincrimina, dreptul de a nu coopera şi dreptul de a păstra tăcerea, respectiv dreptul de a fi prezent la propriul proces.

Potrivit sursei citate, „prezumţia de nevinovăţie pleacă de la premisa că sarcina revine acuzării, iar orice îndoială cu privire la vinovăţie ar trebui să fie în beneficiul persoanelor suspectate sau acuzate”. „Consecinţa acestui fapt este aceea că hotărârea instanţei trebuie să se întemeieze pe probe astfel cum îi sunt prezentate, şi nu pe simple acuzaţii sau presupuneri”, se mai arată în expunerea de  motive.