Procurorii ICCJ critică statutul deputaţilor şi senatorilor. Ei nu vor să arate probele pentru a primi avizul în plen

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a trimis Camerei Deputaţilor o serie de observaţii pe marginea modificărilor Statutului senatorilor şi deputaţilor, cu privire la desfăşurarea procesului penal care include aleşii din Parlament.

Procurorii au respins, în observaţia transmisă Camerei Deputaţilor, mai multe puncte, printre care şi acela în care aleşii au cerut ca procurorii să arate probele din dosar în sprijinul acuzaţiilor ce le aduc demnitarilor, astfel încât avizul să fie unul informat. De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cerut ca deputaţii sau senatorii care îndeplinesc în acelaşi timp şi funcţia de miniştri să nu fie trataţi diferit de aleşii care au doar statutul de parlamentar.

Noii aleşi au hotărât că „în cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reţinere va dispune imediat, prin hotărâre revocarea acestei măsuri. Hotărârea de revocare a reţinerii se execută de îndată şi va fi comunicată şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru a se lua măsurile care se impun”.

Procurorii au cerut, în observaţia transmisă deputaţilor, eliminarea alineatului care aduce în discuţie Consiliul Superior al Magistraturii, arătând că „în forma actuală, textul sugerează că în această situaţie CSM ar urma să declanşeze o procedură disciplinară împotriva magistratului, la sesizarea Camerei, ceea ce ar intra în contradicţie cu principiul separaţiei puterilor”.

Procurorii nu vor să aducă dovezile din dosare în Parlament

Astfel, statutul întocmit de parlamentari în formă de proiect prevede că „cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează de către ministrul justiţiei preşedintelui Camerei din care face parte”, precum şi că respectiva cerere „trebuie să conţină temeiul legal şi motivele concrete în cazul respectiv care justifică măsura solicitată”.

Parchetul de pe lângă ICCJ a transmis, însă, observaţia că cererea „nu va fi însoţită de dosarul cauzei”. Forma sugerată de procurorii Înaltei Curţi este „Cererea trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut în Codul de procedură penală care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei, argumentele avute în vedere şi prezentarea situaţiei de fapt. Cererea nu este însoţită de dosarul cauzei”.

„Considerăm că este necesară o menţiune expresă potrivit căreia cererea nu este însoţită de dosarul cauzei, pentru a evita aparenţa că Parlamentul se substituie instanţei de judecată”, se arată în punctul de vedere transmis de procurori.

Procurorii cer tratament egal pentru parlamentarii – miniştri

Aceeaşi observaţie apare şi pentru articolul 24² din statut care explică procedura în cazul cererii de urmărire penală pentru un ministru care are şi calitatea de deputat sau senator. Astfel, parlamentarii au decis că Parchetul de pe lângă Înalta Curte va „solicita” Camerei sau Senatului, după caz, să ceară începerea urmăririi penale, iar „solicitarea trebuie să fie însoţită de probele considerate relevante şi puse la dispoziţie de către parchet, care stau la baza motivelor invocate”.

În observaţia transmisă de procurorii ICCJ Parlamentului, aceştia resping termenul „solicită” Camerei, înlocuindu-l cu „sesizează”, explicând că folosirea terminologiei existente în Constituţie şi în deciziile Curţii Constituţionale creşte acurateţea textului şi îl face compatibil cu prevederile noului Cod de procedură penală. În continuare, procurorii arată că sesizarea este făcută de Parchet „în temeiul art. 109 din Constituţia României, republicată”, respingând şi pentru miniştri necesitatea relevării probelor din dosar pentru a primi avizul Parlamentului.

„Trebuie avut în vedere şi faptul că, potrivit deciziilor Curţii Constituţionale, Camerele pot fi sesizate şi în alte modalităţi pentru a cere urmărirea penală a miniştrilor care au şi calitatea de deputaţi sau senatori, astfel încât ar trebui analizată oportunitatea introducerii unei proceduri care să reglementeze aceste ipoteze”, se arată în punctul de vedere al procurorilor Înaltei Curţi.

În proiectul de lege care modifică statutul deputaţilor şi al senatorilor, parlamentarii au mai hotărât că o comisie „va solicita audierea deputatului sau a senatorului respectiv, iar în cazul în care acesta refuză să se prezinte la Comisie, se consemnează în raportul acestuia.”

Parchetul de pe lângă ICCJ cere, însă, eliminarea acestui articol, întrucât cele două proceduri (de arestare preventivă, reţinere sau percheziţie a unui parlamentar sau a unui ministri) „trebuie să fie simetrice şi nu există argumente care să justifice un demers suplimentar în cazul cererii de urmărire penală, care are o influenţă limitată asupra situaţiei juridice a unei persoane, în comparaţie cu luarea unei măsuri preventive”. În acelaşi punct de vedere se mai arată că „menţinerea referirii la audierea persoanei vizate poate afecta celeritatea procedurii, cu consecinţe asupra bunei înfăptuiri a justiţiei”.

Parchetul cere ca hotărârea Camerei privind avizul de urmărire penală să fie transmis şi Preşedinţiei

Procurorii au înaintat deputaţilor un set suplimentar de observaţii menite să modifice şi să completeze Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor. Astfel, în punctul de vedere dat publicităţii, aceştia solicită ca alineatul 3 al articolului 24 din statut care vizează procedura în caz de reţinere, arestare sau percheziţie să specifice „hotărârea de aprobare sau respingere”, întrucât e vorba şi de un vot în plen, nu doar de avizul comisiei.

„Considerăm că textul actual al propunerii legislative, care se referă numai la hotărârea de aprobare, poate fi interpretat în sensul că hotărârile nu sunt supuse aprobării plenului în situaţia în care comisia care a analizat cererea ministrului justiţiei a întocmit raport cu propunere de respingere, împrejurare care ar intra în contradicţie cu prevederile art. 72 alin. 2 din Constituţie”, se arată în punctul de vedere al Parchetului.

Articolul 109 din Constituţie care priveşte răspunderea membrilor Guvernului:

(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.