Motivarea sentinţei care a scos pe tuşă Secţia Specială | DOCUMENT

Curtea de Apel Piteşti a dat publicităţii motivarea hotărârii prin care, pe 7 iunie, un judecător de drepturi şi libertăţi a aplicat direct decizia Curţii de Justiţie a UE din 18 mai 2021 şi a exclus de la instrumentarea dosarului procurorii Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, pe motiv că existenţa acestei structuri de Parchet încalcă dreptul european.

Dosarul îşi are originea în plângerea penală pe care o asociaţie de proprietari păgubiţi din Argeş a făcut-o împotriva unor magistraţi din Piteşti şi care, din acest motiv, a ajuns în instrumentarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor în Justiţie. Plângerea penală a fost formulată pe 3 iunie 2019, iar vreme de aproape un an procurorul SIIJ nu a făcut absolut nimic în dosar. Abia pe 28 aprilie 2020 a dispus începerea urmăririi penale asupra faptei (in rem), după care a urmat încă un an în care nu a efectuat niciun act de urmărire penală.

Ca urmare a lentorii cu care a acţionat procurorul SIIJ, asociaţia reclamantă a apelat la un instrument nou din procedura penală, contestaţie faţă de durata procedurii, cerând unei instanţe să impună procurorului un termen anume până la care să dea o soluţie la plângerea penală.

Această contestaţie a fost judecată pe 7 iunie de judecătorul de drepturi şi libertăţi Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel Piteşti. La începutul şedinţei, judecătorul i-a solicitat procurorului de şedinţă să pună concluzii şi privitoare la incidenţa în cauză a hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 mai 2021.

În acea hotărâre, printre altele, CJUE stabilise că înfiinţarea SIIJ încalcă dreptul european dacă nu sunt respectate trei condiţii:

1. este justificată de imperative obiective şi verificabile;

2. prezintă garanţii împotriva controlului politic;

3. asigură magistraţilor anchetaţi dreptul la apărare şi la un proces echitabil – inclusiv în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurilor.

Totodată, instanţa europeană a autorizat judecătorii români să stabilească de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele speţei, în ce măsură aplică cu prioritate decizia CJUE (adică dreptul european) sau legislaţia naţională în ceea ce priveşte activitatea SIIJ.

Care e forţa dreptului european

În motivarea sa, înainte de a pronunţa verdictul, judecătorul Stancu a trecut în revistă aproape 60 de ani de jurisprudenţă a CJUE, selectând decizii relevante începând din 1963, pronunţate în dosare provenite din ţări precum Italia, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Concluzia selecţiilor de jurisprudenţă este aceea că în domeniile strict limitate în care ţările membre şi-au cedat părţi din suveranitate către Bruxelles, dreptul european prevalează asupra legislaţiei naţionale, are forţă obligatorie şi se aplică direct - altminteri n-ar fi posibilă ideea de Comunitate Europeană.

Un alt aspect important relevat de precedentele CJUE este acela că judecătorii naţionali din statele membre UE sunt, în acelaşi timp, şi judecători comunitari, deci au îndreptăţirea să aplice direct legislaţia Uniunii acolo unde aceasta intră în conflict cu dreptul intern, fără ca vreuna dintre părţile participante la proces să mai fie nevoită să apeleze la arbitrajul Curţii Constituţionale din ţara respectivă.

Ce a stabilit judecătorul Stancu

Odată făcute aceste precizări, judecătorul Stancu a purces la analiza modului în care a fost înfiinţată SIIJ şi, citând abundent din decizia CJUE şi din alte acte ale organismelor europene, a constatat că acesta nu respectă niciuna dintre cele trei exigenţe ale CJUE pentru ca Secţia să fie conformă dreptului european.

1. Singura menţiune oficială privind justificarea înfiinţării SIIJ este o simplă frază în expunerea de motive a legii care o înfiinţa: „În acord cu Ministerul Justiţiei, am considerat că se impune înfiinţarea unei direcţii speciale, în cadrul PICCJ, care să investigheze infracţiunile săvârşite de magistraţi”. Judecătorul Curţii de Apel Piteşti notează că aceasta nu poate fi justificarea unui „imperativ obiectiv şi verificabil”.

2. Prin retragerea unor apeluri şi schimbarea cursului unor dosare de mare corupţie, SIIJ a creat şi a consolidat percepţia că, fie şi aparent, poate fi folosită în scop politic.

3. Dreptul la apărare şi la un proces echitabil este periclitat, cel puţin în componenta privitoare la celeritatea anchetei, în chiar speţa aflată pe rol, câtă vreme una dintre părţi a depus contestaţie privind durata procedurilor.

Date fiind aceste concluzii, magistratul argeşean a aplicat direct decizia CJUE şi a decis ca procurorul SIIJ care instrumentează dosarul să-şi decline competenţa, iar cauza să fie încredinţată unei alte unităţi de Parchet, stabilită prin excluderea prevederilor legale care guvernează activitatea SIIJ. În sarcina viitorului procuror care va instrumenta dosarul, instanţa a stabilit să soluţioneze cauza până pe data de 18 ianuarie 2022. Hotărârea e definitivă.

De precizat că această sentinţă nu înseamnă desfiinţarea SIIJ şi nici nu operează ca precedent judiciar – ci se aplică strict la dosarul în care a fost pronunţată. De altminteri, după câteva zile, o instanţă a Înaltei Curţi a pronunţat de asemenea o decizie similară, dar nu a exclus procurorii SIIJ de la instrumentarea cauzei.

După ce judecătorul Costin Andrei Stancu a pronunţat decizia, dar înainte ca aceasta să fie motivată, Inspecţia Judiciară i-a deschis dosar de cercetare disciplinară.