Mai este posibilă reforma clasei politice româneşti?
0La finalul unei săptămâni cu arestări de foşti miniştri, dar şi cu rugăciuni salvatoare, când Parlamentul României joacă după cum îi dictează interesele individuale, clasa politică românească pare departe de schimbarea aşteptată şi votată în 16 noiembrie 2014.
Principalele declaraţii:
Dan Ionescu: Cum va lovi în proiectul reformator ceea ce s-a întâmplat, ieri, în Parlament, cu dl Vosganian?
Ioan Stanomir: Mă aşteptam să apară o sincopă ca aceasta. Parlamentul a fost nominalizat ca una din piedicile în întărirea statului de drept. Cazul Vosganiana arată că parlamentarii operază cu două măsuri. De ce nu s-a putut şi în cazul lui Vosganian?
Parlamentarii au mai dat nişte voturi stranii în această perioadă: de exemplu, alegerea primarilor din primul tur. Măsura afectează în mod direct PSD. Parlamentarii sunt expresia unui mod de finanţare netransparentă a partidelor politice. Deci nu ne putem aştepta să-şi îndeplinească atribuţiile.
Victor Ponta şi Klaus Iohannis se află într-un acord declarativ: există o Comisie de Cod Electoral a cărei transparenţă lasă de dorit. Reforma înseamnă modului în care partidele sunt finanţate.
De unde poate porni această reformă?
Efectele alocuţiunii lui Klaus Iohannis din Parlament au fost amestecate. În cazul Elenei Udera a fost un acord sănătos, în cazul lui Vosganian a fost o încălcare a promisiunilor.
Am văzut ieri că dl Vosgabnian era pradă unei emoţii deosebite. În Senat nu se desfăşoară judecata.
Preşedintelui ar trebui săi se ofere o pârghie prin care să declanşeze alegeri anticipate?
Ce tip de regim politic dorim? Dacă dorim un regim semiprezidenţial, putem lăsa sistemul aşa cum este. Dacă pornim de la premisa că un preşedinte este ales pentru a-şi îndeplini promisiunile, atunci ne apropiem de modelul francez, care presupune posibilitatea de a dizolva ambele Camere.
Ar trebui să avem puterea şi opoziţia în pârghii de putere?
Trebuie să avem instituţii care să asigure echilibrul în stat indiferent dacă preşedintele şi prim-ministru fac sau nu parte din acelaşi partid. Eu pun accentul pe acele forţe: ANI, puterea judecătorească, parchetele şi cetăţenii. De ce să nu dai dreptul cetăţenilor să iniţieze un referendum?
Klaus Iohannis are puterea de a construi un proiect de reformă?
Există un plan real şi unul ideal. S-a încercat revizuirea Constituţiei şi de către Băsescu, şi de către Antonescu. Un eşec! În acest moment, revizuirea Constituţiei este un lucru imposibil. În plan ideal ar trebui să ne concetrăm pe o dezbatrere asupra opţiunilor pe care dorim să le avem înscrise în Constituţie. Votul din noiembrie a arătat că românii vor să-şi aleagă preşedintele în continuare. Dar este nevoie de clarviziune şi de transparenţă. Asta înseamnă să faci politică în mod diferit, deşi este imposibil acum.
Cine ar putea iniţia acest proiect?
Dacă nu există un acord minim privitor la direcţia de evoluţie a statului român, nu putem produce un proiect de viitor.
Faptul că DNA şi ANI funcţionează, iar la instanţe se dau decizii deschizătoare de drum mă face să fiu precaut, moderat şi optimist. Noi ne luptă cu cei care dau false certificate de urbanism, false retrocedări şi cu toţi cei care finanţează partidele politice. Putem aştepta un comportament onest de la cei care aplică legea.
Unde ar trebui să se poziţioneze Klaus Iohannis?
Nu dau sfaturi nimănui. Nu putem aştepta minuni de la preşedintele Iohannis. Nu-i putem cere să producă o nouă Constituţie. Poate nici nu avem nevoie. Avem nevoie însă de o aplicare clară a principiului egalităţii în faţa legii.