La europarlamentare, miza e în buzunare: ce presupune un bilet „all inclusive“ spre Bruxelles

Parlamentul European pare a fi destinaţia de vis pentru oricine vânează venituri consistente cu minime bătăi de cap: salarii de mii de euro, pensii garantate fără plata contribuţiilor sociale şi, în plus, diurne pentru zilele de activitate oficială, fără ca aleşii să fie obligaţi să prezinte documente justificative.

Partidele şi-au fixat deja obiectivele politice pentru euroalegerile din luna mai şi au început promovarea candidaţilor. Dincolo de miza electorală, însă, pe cei care vor culege laurii victoriei îi aşteaptă şi alte avantaje: salarii şi indemnizaţii de mii de euro, atât pentru ei, cât şi pentru apropiaţi.

Până în 2009, fiecare europarlamentar era plătit din bugetul naţional, dar pentru că diferenţele erau prea mari de la ţară la ţară, s-a optat pentru egalizarea salariilor. Astfel, în conformitate cu noul Statut, care a intrat în vigoare în iulie 2009, toţi eurodeputaţii primesc aceeaşi sumă.

Pentru 2014, bugetul PE este de 1.756 milioane de euro.

Din această sumă, 35% reprezintă cheltuieli cu personalul, cei mai mulţi bani mergând către salariile celor 6.000 de angajaţi.

În 2011, venitul brut al unui europarlamentar ajungea la 7.956,87 euro. Din această sumă se reţin impozitul comunitar şi contribuţia la asigurarea de accident şi rezultă un salariu net lunar de 6.200 de euro, din care aleşii nu sunt obligaţi să plătească nimic pentru cazare, transport sau masă în zilele de activitate oficială ori în deplasări. Pentru toate acestea există alte fonduri. 

Indemnizaţii fără explicaţii

Cu excepţia salariului, europarlamentarii mai beneficiază de o “indemnizaţie pentru cheltuieli generale”, care ajungea, în 2011, la suma de 4.299 de euro pe lună. In respectivele cheltuieli nu sunt incluse, însă, cele presupuse de deplasările între cele două sedii ale Parlamentului European, în Bruxelles, respectiv Strasbourg.

Potrivit site-ului Parlamentului European, indemnizaţia pentru cheltuieli generale acoperă „costurile de administrare a birourilor deputaţilor, factura telefonică şi taxele poştale, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului informatic şi telematic“ şi este redusă la jumătate în cazul aleşilor care nu participă la jumătate din numărul şedinţelor plenare, în decursul unui an parlamentar.

Europarlamentarii mai primesc şi o indemnizaţie de călătorie, în cazul în care vizitează un alt stat cu excepţia ţării de origine, indemnizaţie care ajunge la 4.299 de euro pe lună.

Mai mult, pentru călătorii pe distanţe mai scurte de 800 de kilometri nu e necesar niciun document justificativ, ceea ce încurajează, desigur, abuzurile. Un jurnalist britanic de la publicaţia “The Telegraph” susţine, de pildă, că un europarlamentar din Marea Britanie şi-a plătit excursia  din Bruxelles în Danemarca, unde locuia amanta sa, cu bani din bugetul PE, doar fiindcă distanţa era mai mică de 800 de kilometri.

Dincolo de aceste cheltuieli, însă, există şi o “indemnizaţie de şedere”, pentru zilele în care Parlamentul desfăşoară activităţi oficiale, care ajunge la suma de 304 euro pentru fiecare zi. „Această indemnizaţie acoperă facturile de hotel, mesele şi toate celelalte cheltuieli implicate“, precizează Parlamentul European, şi nici în acest caz nu sunt necesare documente.

O singură condiţie trebuie să îndeplinească un ales european pentru a primi alocaţia de 304 euro pe zi: să îşi iscălească numele într-un registru, oricând între orele 07.00 şi 11.00 p.m., în zilele lucrătoare, pentru a dovedi că s-a aflat în clădirea Parlamentului.

Liber la nepotisme

Eurodeputaţii îşi pot alege, “în limita unui buget stabilit de Parlament”, precizează site-ul PE, asistenţi care să îi ajute în activitate. Bugetul respectiv este de 21.209 euro, lunar, pentru fiecare europarlamentar.

Desigur, fiecare ales selectează personalul după propriile criterii, care nu sunt întotdeauna unele transparente.

De pildă, europarlamentarul britanic Nigel Farage a fost acuzat, recent, că şi-ar fi angajat ca asistente atât soţia, cât şi amanta.

Europarlamentarul britanic Nigel Farage, acuzat de un coleg, în plen, că şi-a angajat amanta drept asistentă FOTO Reuters

Tot în Marea Britanie, 16 din 27 de europarlamentari conservatori, din partidul premierului David Cameron, au recunoscut că şi-au angajat rudele în cabinete.

Mai mult, unii dintre europarlamentari ar dori să poată angaja mai mulţi asistenţi. De pildă, eurodeputata franceză Sophie Auconie a declarat, pentru “EurActiv”, că “muncă enormă pe care o presupune publicarea unui raport” ar trebui împărţită între mai mulţi membri ai personalului.

Viaţa de după mandat

Încheierea mandatului de europarlamentar nu presupune şi eliminarea beneficiilor. Odată ce eliberează fotoliul din PE, deputaţii au dreptul la “indemnizaţie tranzitorie”, dar şi la pensie. Indemnizaţia tranzitorie se acordă pentru o perioadă între şase luni şi doi ani, în cazul în care alesul nu exercită o funcţie publică sau nu e învestit cu un mandat în alt parlament, precizează Statutul deputaţilor.

In cazul în care se pensionează, europarlamentarii primesc pensie fără să fi contribuit la un fond special. Plăţile se fac direct din bugetul Parlamentului European.

România contribuie cu 1,4 miliarde de euro la bugetul Uniunii Europene, iar din această sumă, o parte ajunge la Parlamentul European.