Eugen Nicolicea propune înfiinţarea Gărzii Naţionale, în subordinea Senatului: 10 brigăzi şi 8 baze de elicoptere

O propunere legislativă a deputatului PSD Eugen Nicolicea, înregistrată la Camera Deputaţilor şi supusă dezbaterii publice, prevede înfiinţarea unei Gărzi Naţionale a României, al cărei comandant va fi numit de către Biroul Permanent al Senatului şi care va avea în atribuţii apărarea faţă de pericolele externe şi interne la adresa statului român, cât şi intervenţii în situaţii de urgenţă.

Proiectul prevede înfiinţarea a 8 brigăzi de infanterie sau motorizate, una de geniu, încartiruită la Deva şi una de artilerie, la Brăila. Fiecare brigadă va fi alcătuită din şase batalioane. Tot în subordinea Gărzii Naţionale vor funcţiona opt baze de elicoptere care vor avea în dotare elicoptere, avioane de transport şi avioane de vânătoare de producţie autohtonă.

Inspectoratul General al Gărzii Naţionale va avea în coordonare opt inspectorate zonale, iar inspectorul-general va fi numit de către Biroul Permanent al Senatului. Garda va avea personal permanent în proporţie de 35%, urmând ca voluntarii să fie chemaţi doar în situaţii de urgenţă sau de război. Proiectul prevede ca personalul permanent să poată fi recrutat dintre militarii în rezervă sau în retragere, cu vârsta de până la 65 de ani. Voluntarii trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, să aibă absolvite studiile liceale şi un stagiu de pregătire organizat de Garda Naţională.

”Structurile militare vor funcţiona pe timp de pace cu nucleu de mobilizare, încadrate cu militari numai în funcţii-cheie (comandanţi, şefi de stat major, administratori, şoferi, specialişti în tehnică militară”, se prevede în proiectul iniţiat de către deputatul Nicolicea.

Garda se va afla sub controlul Parlamentului şi va colabora cu Ministerul Apărării Naţionale prin intermediul a două birouri stabilite la Statul Major al Forţelor Terestre şi la Statul Major al Forţelor Aeriene.

Printre motivele invocate de iniţiator în favoarea înfiinţării Gărzii sunt reducerea efectivelor unor formaţiuni militare a căror existenţă pe timp de pace nu se justifică, asigurarea unei rezerve pregătite, cu costuri reduse, pentru structuri profesioniste şi necesitatea înfiinţării unei structuri de protecţie a populaţiei în situaţii de urgenţă.