Ce spune un istoric despre relaţia dintre tatăl lui Alexandru Rafila şi Securitate. Şi tatăl premierului Orban a fost securist

Tatăl lui Alexandru Rafila, candidat PSD pentru Camera Deputaţilor, a fost comandant al Serviciului judeţean de Securitate Arad şi a fost exclus din Partidul Comunist în mai-iunie 1949, susţine istoricul Mihai Burcea. Tot în anii 40-50, şi tatăl premierului Ludovic Orban a fost ofiţer de securitate în Braşov.

„Rafila sr. are multe păcate (a bătut şi nenorocit mulţi arădeni în beciurile Siguranţei/Securităţii arădene), dar nu a coordonat operaţiunile de reprimare/ucidere a ţăranilor răzvrătiţi din cele două judeţe anterior menţionate (Arad şi Bihor - n.r.)”, susţine istoricul Mihai Burcea pe Facebook. 

Postarea integrală:

„1. cpt. de securitate ORBAN Domokoş IMRE/EMERIC (n. 3 oct. 1920, mun. Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita – d. 2005, mun. Braşov, jud. Braşov), ofiţer de Securitate la DRSP Braşov/DRSP Stalin (1948 – 1951 şi 1952 – 1953) şi la Serviciul de Securitate Odorhei (1951); şef serviciu la Serviciul raional de Securitate Stalin (1954 – 1955); locţiitor şef Birou la Direcţia regională MAI Stalin (1955 – 1956). A fost trecut în rezervă la data de 29 februarie 1956.

2. mr. de securitate RAFILA I. ALEXANDRU (n. 8 apr. 1920, Rusia – d. 1998, mun. Bucureşti), de profesie tinichigiu; comisar-şef de siguranţă în funcţia de şef al Serviciului judeţean de Siguranţă Arad (1947 – aug. 1948); căpitan şi ulterior maior de securitate în poziţia de comandant al Serviciului judeţean de Securitate Arad din Direcţia regională de Securitate Timişoara (sept. 1948 – iun. 1949).

În decembrie 1949, la Serviciul judeţean de Securitate Arad erau încadraţi 39 de salariaţi (30 români, 7 maghiari, 1 slovac şi 1 sârb), din care 26 erau muncitori, 9 funcţionari şi 4 ţărani săraci.

Ofiţerul Rafila a fost exclus din partid în mai-iunie 1949 de Comisia Judeţeană de Verificare a Membrilor de Partid Arad.

Primul ofiţer a fost tatăl premierului Ludovic Orban, iar cel de-al doilea tatăl medicului Alexandru Rafila.
Io zic că avem paritate la capitolul „ce-a făcut tactu’ acum 70 de ani”?

Rafila jr. a afirmat mai-nainte la B1TV, că tatăl său a fost exclus din PMR şi destituit din funcţia de comandant în mai-iunie 1949, înaintea izbucnirii răscoalelor ţărăneşti din Arad şi Bihor (iulie-august 1949), în care şi-au pierdut viaţa 28 de ţărani.

Acest lucru este susţinut şi de către Rafila sr. în acel episod din „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu-Longin.

Rafila sr. are multe păcate (a bătut şi nenorocit mulţi arădeni în beciurile Siguranţei/Securităţii arădene), dar nu a coordonat operaţiunile de reprimare/ucidere a ţăranilor răzvrătiţi din cele două judeţe anterior menţionate.

Afirmaţia pare a fi susţinută şi de documentele existente în arhive.

Nu ştiu cât timp a mai rămas Rafila sr. în Securitatea judeţeană Arad, după excluderea din PMR şi destituirea din funcţia de comandant (mai-iunie 1949).

Dacă a fost dat afară din Securitate imediat după excludere sau a rămas în continuare pe o funcţie de execuţie, până în anul următor.

Precizez că Rafila sr. a fost expurgat din PMR în mai-iunie 1949 de către Comisia de Verificare a Membrilor de Partid a Judeţului Arad, condusă de fostul interbrigadist Aurel Stancu (delegat de CC al PMR în acest post), viitor general-maior de securitate, în anii 1950.

În perioada 1948-1949, în cadrul Comitetului Judeţean Arad al PMR au avut loc mai multe abateri şi abuzuri ale cadrelor din nomenclatura de partid, unele comise inclusiv Rafila sr., care au ieşit la iveală odată cu investigaţiile demarate de Comisia de Verificare prezidată de Stancu.

De pildă, şeful Secţiei cadre a CJ Arad al PMR, Iosif Negru, născut Iosif Friedman, s-a sinucis în cursul cercetărilor după ce s-a aflat că acoperise malversaţiunile unor potlogari cu „munci de răspundere”.

Cam atât am avut de zis.“

Alexandru Rafila susţine că atacuri politice cu privire la tatăl său sunt menite să-i strice imaginea după ce şi-a anunţat candidatura la alegerile parlamentare din partea PSD.