CCR le-a arătat făptaşilor din „marţea neagră” unde au greşit
0Curtea Constituţională le-a explicat, şcolăreşte, parlamentarilor ce greşeli fundamentale au comis în „marţea neagră”, atunci când au încercat să mutileze, în folos propriu, Codul Penal
Magistraţii Curţii Constituţionale au publicat motivarea deciziei din urmă cu două săptămâni, atunci când, în unanimitate, au declarat modificările la Codul Penal drept neconstituţionale. Este vorba despre schimbările operate pe ascuns de aleşi în „marţea neagră“ din 10 decembrie 2013.
Atunci, deputaţii au amputat articolul 147 din Codul Penal şi i-au exclus din categoria de „funcţionar public“ pe preşedintele ţării, senatorii, deputaţii şi persoanele care practică meserii liberale (notari, avocaţi, executori judecătoreşti), adăugând că aceştia răspund penal, civil sau administrativ în baza legilor speciale după care funcţionează. Însă, dacă ne uităm la legile proprii de funcţionare, vedem că cei care practică profesiuni liberale sau chiar parlamentarii nu sunt supuşi niciunei sancţiuni penale, ci doar administrativ.
Altfel spus, fără intervenţia CCR, toate articolele din Codul Penal care încep cu formularea „Fapta funcţionarului public care..“, nu mai puteau fi aplicate parlamentarilor, pentru simplul fapt că ei nu mai erau funcţionari publici, aşa cum singuri au decist în marţea neagră. Curtea Constituţională a astupat această breşă şi a atras atenţia că, prin modificările aduse, „legiuitorul reglementează un regim juridic distinct, de natură să le confere un statut privilegiat faţă de restul persoanelor care exercită funcţii şi demnităţi publice, şi care rămân circumscrise noţiunii de funcţionar public“.
În plus, judecătorii CCR consideră inadmisibil faptul că au fost scoase cu penseta din Cod exact persoanele care deţin cu adevărat puterea şi care sunt adeseori înclinate către fapte penale: parlamentarii. „În mod paradoxal, legiuitorul extrage din aria de incidenţă a răspunderii penale tocmai persoanele care ocupă funcţii reprezentative în stat şi care exercită prerogative de putere reală, persoane ale căror fapte de natură penală produc consecinţe grave asupra bunei funcţionări a autorităţilor publice“, spun judecătorii.
Dicţionarul CCR
Magistraţii constituţionalişti le-au explicat parlamentarilor, în termeni duri, că, vor-nu-vor, atât timp cât fac parte dintr-o instituţie a statului, trebuie să fie consideraţi funcţionari publici în sensul legii penale. În decizia lor, magistraţii au folosit chiar şi argumente pur explicative.
„Funcţionar public este acea persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice sau a unei instituţii sau altei persoane juridice de interes public“, se arată în decizia CCR, luată în unanimitate de magistraţi.
În plus, judecătorii CCR le arată aleşilor că semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ, aşa cum interpretaseră ei, în mod intenţionat.
„Potrivit legii penale, noţiunile de «funcţionar public» şi de «funcţionar» au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal“, mai arată decizia CCR, care a îndreptat modificările la Codul penal adoptate de Camera Deputaţilor în 10 decembrie 2013.
În concluzie, radiografia Curţii asupra manierei de legiferare remarcă „o evidentă deficienţă în respectarea normelor de tehnică legislativă, noile dispoziţii sunt neclare, generând confuzie în procesul de interpretare şi aplicare a legii“.
Plata prejudicului, prea puţin
Curtea Constituţională nu a acceptat nici modificările la articolul 309 din Codul Penal, care prevede următoarele: „În cazul săvârşirii infracţiunilor prin care s-a produs un prejudiciu evaluabil în bani, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate“.
Totodată, acelaşi articol mai arată că „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 500.000 de euro, se aplică pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar“.
Curtea spune clar că a-l pedepsi pe inculpat printr-o simplă amendă şi a-l obliga numai să restituie prejudiciului nu sunt măsuri care să oprească un fenomen de amploare. „Nu face altceva decât să lipsească de fermitate atitudinea statului în ceea ce priveşte combaterea fenomenului infracţional şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac culpabile de producerea unor prejudicii atât de grave“, arată CCR.
Magistraţii nu au fost de acord nici ca inculpatul să poată returna prejudicul abia până la „rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare“, care poate însemna ani întregi de judecată. „Ar însemna derularea unui întreg proces, incluzând faza de urmărire penală, judecată în primă instanţă şi judecata în căile de atac, permiţându-i infractorului să decidă, în funcţie de mersul procesului, momentul în care va recupera prejudiciul, ştiind că, indiferent când o face, beneficiază de cauza de reducere sau înlocuire a pedepsei“, arată Curtea, care subliniază că este necesară „nu doar recuperarea integrală a prejudiciului, ci şi recuperarea lui cât mai grabnică, fapt ce demonstrează stăruinţa depusă de infractor“.
Pe aceeaşi temă
Noul Cod penal va scoate din închisori peste 200 de deţinuţi