Cazul Roşia Montană, scos din nou de la sertar de USR PLUS. Miza dosarului, câteva miliarde de dolari
0Dosarul Roşia Montană aprinde din nou spiritele în Coaliţie, în condiţiile în care mizele acestuia sunt imense, adică peste 4 miliarde de dolari care putea fi pierdute de statul român. Guvernul, prin vocea premierului Cîţu, e în continuare rezervat, în timp ce USR PLUS pune presiune pentru susţinerea dosarului la UNESCO.
În spaţiul public au reînceput discuţiile şi agitaţia pe tema Roşia Montană în contextul apropierii întrunirii Comitetului UNESCO, la sfârşitul lunii iulie, moment în care ar putea fi discutată înscrierea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO, în cazul în care Guvernul nu cere retragerea definitivă a dosarului. De ce ar cere Guvernul retragerea dosarului? Răspunsul este unul simplu: eliminarea unui argument care putea cântări decisiv în procesul pe care statul român îl are intentat de compania canadiană Gabriel Resources şi în care sunt cerute 4,4 miliarde de dolari, ca urmare a respingerii legii prin care putea începe exploatarea zăcământului de la Roşia Montană.
Surse politice din Coaliţie susţin că înscrierea dosarului Roşia Montană ar creşte şansele ca România să plătească miliardele de dolari menţionate către compania canadiană. În spatele uşilor închise, parlamentarii liberali de Alba i-au solicitat premierului să retragă dosarul, ceea ce i-a făcut pe unii lideri ai USR PLUS să susţină public faptul că PNL încalcă una din promisiunile făcute lor, înainte de a intra la guvernare.
„Am văzut că unii lideri politici mi-au pus vorbe în gură în ceea ce priveşte Roşia Montană. Când voi avea o opinie despre Roşia Montană, voi spune, bineînţeles. În acest moment, în coaliţie se discută despre următorii paşi. Ştiţi foarte bine că avem un proces în SUA şi se discută în coaliţie următorii paşi, ce se face în perioada următoare. Când vom avea o decizie a coaliţiei, bineînţeles că vom veni şi vom prezenta. (…) Sunt opinii, bineînţeles, în interior, avem mai multe opinii, dar când o să am o opinie publică, o să o exprim, nu trebuie să o exprime altcineva, un alt lider politic”, a fost poziţia premierului Cîţu. Prudenţa şefului Guvenrului tocmai din cântărirea tuturor argumentelor pentru a preveni situaţia în care România ar trebui să plătească sume mari ca despăgubiri.
De altfel, una dintre dispute este legată de siturile arheologice, multe dintre acestea fiind „descărcate de sarcina arheologică”, deci putând fi redate activităţilor curente. Aşadar, nu mai există un regim de protecţie special. Unele situri menţionate în dosarul pentru UNSECO nu mai există, toate artefactele fiind luate şi duse în muzee. Un alt element al dosarului pentru UNSECO este omiterea „constrângerilor juridice”, nefiind explicată situaţia privind drepturile de exploatare minieră, stabilite prin licenţă în 1998 şi aprobată de Guvern în 1999.
Scurt istoric al dosarului pentru UNESCO
Tot demersul privind includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO a început în perioada în care Vlad Alexandrescu era ministru al Culturii. Cu toate acestea, trimiterea dosarului la UNESCO a avut loc pe 4 ianuarie, de către un alt ministru al Culturii, Corina Şuteu, cea care a luat decizia fără consultarea întregului Guvern şi fără avizarea de la ministerele şi autorităţile statului cu atribuţii în domeniu, ceea ce a dus la un mare scandal la acea vreme. De altfel, în acele zile avea loc preluarea puterii de Guvernul Grindeanu.
Ulterior, statul român a solicitat UNESCO suspendarea procedurii pentru a nu prejudicia apărarea statului român în arbitrajul ICSID în curs - arbitraj cu o miză de aproximativ 4,4 miliarde USD, proces intentat de Gabriel Resources împotriva României. La data de 2 iulie 2018, în cadrul celei de-a 42 sesiuni a Comitetului UNESCO care a avut loc la Manama, Bahrain, Comitetul a pus în discuţie propunerea ICOMOS de listare şi a admis cererea Statului român de suspendare a procedurii.
În mai 2019, Daniel Breaz (ministru Culturii în Guvernul Dăncilă) afirma că România risca să piardă procesul cu compania canadiană Gabriel Resources dacă localitatea Roşia Montană ar fi inclusă în patrimoniul UNESCO. „Ne luptăm să câştigăm acel proces, un proces ce trebuie câştigat de statul român, nu este un proces care să aducă beneficii României, trebuie să ne luptăm până la capăt şi cu siguranţă Roşia Montană, aşa cum a fost pregătit dosarul respectiv, total aiurea, nu are ce să caute în patrimoniul UNESCO. Suntem în judecată tocmai pentru a discuta şi a reuşi să blocăm acest lucru. A fost acceptat să fie retras. Dacă Roşia Montană ajungea să fie sit UNESCO, practic era un proces de câteva miliarde de dolari, pierdut din start de către România“, declara Breaz, în interviul acordat Alba24.
La 31 ianuarie 2020, deşi arbitrajul ICSID era şi este încă în curs, guvernul a decis reluarea procedurii de clasare UNESCO. Cererea urma a fi discutată în sesiunea de avizare din iunie-iulie 2020 a Comitetului UNESCO, sesiune care, din cauza pandemiei Covid-19, a fost reprogramată în perioada iulie 2021.
Cine plăteşte în caz de eşec?
Mai mulţi reprezentanţi ai USR PLUS au început să pună presiune pe guvernanţi ca să nu retragă dosarul Roşia Montană de la UNESCO, fiind luaţi în colimator Ludovic Orban şi Florin Cîţu, fostul şi actualul şef al Guvernului. Pus să promită că se ocupă de dosar a fost şi Dacian Cioloş, cel care le spunea în 2019 USR-iştilor că în 2021 Roşia Montană va intra în patrimoniul UNESCO. Paradoxal e că Dacian Cioloş a fost printre cei care s-au opus dosarului când era premier.
Una din întrebările de care toţi guvernanţii şi parlamentarii fug este cea referitoare la cine îşi asumă responsabilitatea în cazul în care statul român ar ajunge să piardă procesul cu compania canadiană. De exemplu, şeful Comisiei UNESCO din Parlamentul României, Ionel Palăr, întrebat la Adevărul Live, în iunie 2018, cine va plăti dacă procesul e pierdut, a dat din umeri, cu toate că promova includerea acestuia în Dosarul UNESCO. La fel se întâmplă şi în prezent, unde dincolo de problematica legată de proceduri, apare şi aceea a urmărilor, acolo unde factorii politici se spală pe mâini de orice responsabilitate ulterioară.