Avram Iancu, „Erou al Naţiunii Române“. Iohannis a promulgat legea lui Crin Antonescu

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea iniţiată de liberalii Crin Antonescu şi Teodor Atanasiu, prin care Avram Iancu este proclamat „Erou al Naţiunii Române“.

„Pentru cinstirea în mod deosebit a memoriei lui Avram Iancu (1824-1872), considerat cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania, cu merite excepţionale în afirmarea identităţii şi a drepturilor naţionale pe teritoriul strămoşesc, fostul conducător al revoluţiei române din 1848-1849 din Transilvania este declarat «Erou al Naţiunii Române»”, prevede Legea promulgată de Iohannis. 

Legea a mai venit la Cotroceni, în martie, pentru promulgare, însă Klaus Iohannis a retrimis-o în Parlament, spre reexaminare, crticând procedura prin care a fost făcută. 

Potrivit news.ro, în cererea de reexaminare, Iohannis a arătat că Parlamentul are dreptul să instituie titlul de ”Erou al Naţiunii Române” şi să stabilească modul de acordare a acestei distincţii, însă a arătat că acordarea titlului unei persoane anume este reglementată de articolele 94 şi 100 din Constituţie ”care stipulează prerogativa exclusivă a preşedintelui României de a conferi titluri de onoare,prin decret contrasemnat de către primul-ministru, şi nu al Parlamentului, prin lege”. Parlamentul nu a a avut în vedere bservaţiie preşedintelui, adoptând legea în forma iniţială. 

La vârsta de 25 de ani, Iancu devenise unul dintre cei mai importanţi lideri ai miilor de români implicaţi în confruntările militare de pe teritoriul ţării. Conflictele dintre comunităţile de maghiari, pe de o parte, români şi saşi, de cealaltă, şi luptele dintre habsbu­rgi, unguri şi secui au avut urmări dezastruoase pentru comunităţile din Transilvania, Avram Iancu a rămas însă un simbol al patriotismului, omagiat de români.

Din toamna anului 1848 până în vara anului următor, Avram Iancu şi miile de români care făceau parte din Legiunea Auraria Gemina, pe care acesta o conducea, au fost implicaţi în mai multe opera­ţiuni militare pe teritoriul Transilvaniei, în special alături de armata imperială austriacă, aflată atunci în conflict cu armata ungară susţinută de secui. Cele mai multe dintre confruntările în care au fost implicaţi moţii lui Avram Iancu au avut loc în Munţii Apuseni şi s-au soldat cu adevărate masacre. Ostilităţile s-au încheiat în luna august 1849, iar treptat, până în septembrie, moţii au renunţat la arme.

Cum a ieşit din viaţa publică

După anul 1852, Avram Iancu a ieşit din viaţa publică. Istoricii români susţin că a căzut într-o depresie profundă. „Mintea i se împăienjeni de durere, iar figura lui câştigă încetul cu încetul expresia dureroasă şi cruntă a eroilor distruşi de puterea covârşitoare a unei idei, pe care realităţile vremii o refuzaseră deocamdată”, îl descria istoricul Nicolae Buta, în 1924. În momentele sale de luciditate Iancu spunea adesea: „Eu nu mai sunt Iancu, eu sunt umbra lui. Iancu e mort”. Într-o scrisoare trimisă prietenului său Ilie Măcelar, în 1860, Avram Iancu afirma: „Timpul speranţelor mele a trecut, iar credinţa mea e ca a şarpelui, căruia natura îi impune să-şi apere capul”. O altă epistolă este la fel de încărcată de tragism.

„Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de pre­simţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele”, scria Avram Iancu, în 20 decembrie 1850.

Cum a murit Avram Iancu

La începutul anului 1872, starea de sănătate a lui s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, judeţul Hunedoara, din cauza unei hemoragii şi a tuselor chinui­toare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă. Avram Iancu a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872 pe prispa casei unui localnici din Baia de Criş, numit Lieber, un brutar din localitate, la care trăsese peste noapte. Au fost găsite asupra lui o năframă, un fluier din lemn de cireş şi o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă şi mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului, susţin istoricii.

Preotul a consemnat pe certificatul de deces numele celui decedat „Avram Iancu, eroul românilor”, vârsta de 48 de ani şi faptul că moartea a fost „firească”. Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea, în cimitirul ortodox în care se află şi Gorunul lui Horea.