28 martie, ziua în care Nicolae Ceaușescu devenea președintele RSR. Imagini de la depunerea jurământului

Pe 23 martie, în 1923, era promulgată, prin decret regal, Constituția României Mari, una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelor vremuri, iar 1948 aveau loc primele alegeri parlamentare ale regimului comunist, al căror rezultat a fost decis printr-o fraudă masivă.  28 martie este și data la care, în 1974, Nicolae Ceaușescu devenea primul președinte al Republicii Socialiste România.

1888 -  S-a născut dramaturgul Alexandru Kirițescu

Alexandru Kirițescu, una dintre figurile centrale ale dramaturgiei românești interbelice, s-a născut la 28 martie 1888, la Pitești. Documentul amintește că „Kiriţescu s-a născut la 28 martie 1888, la Piteşti”, urmând apoi Liceul „Gheorghe Lazăr” și Facultatea de Drept.

Debutul său literar are loc în 1914, cu piesa „Învinșii”. Celebritatea o dobândește însă prin „Gaițele”, parte a „Trilogiei burgheze”, alături de „Marcel și Marcel” și „Florentina”. Prima piesă din trilogie a fost montată în 1929, iar în aceeași stagiune a urmat „Gaițele”, cunoscută și sub titlul „Cuibul de viespi”.

În anii următori, Kirițescu a continuat să scrie și să fie montat pe scenele bucureștene, cu titluri precum „Lăcustele” (1936), „Intermezzo” (1943) sau „Dictatorul” (1945). În 1956, prima sa culegere de piese a fost încununată cu Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei. A tradus din Molière, Gogol și Tolstoi. S-a stins din viață în 1961.

1910 - Henri Fabre a devenit prima persoană care zboară cu un hidroavion

Pionierul francez al aviației Henri Fabre  a decolat pe 20 martie 1910 cu un hidroavion de pe o pistă de apă lângă Martigues, Franța. 

Fabre devine, astfel, prima persoană care zboară cu un hidroavion.

1923 - Este promulgată, prin decret regal. Constituția României Mari

Votată de Parlamentul României la 26 martie 1923,  Constituția României Mari  este una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Două zile mai târziu, pe 28 martie, Constituția României Mari era promulgată printr-un decret regal.

1948 - Primele alegeri parlamentare ale regimului comunist

Alegerile din 28 martie 1948 au fost primele ale noii republici comuniste și ultimele la care au mai participat forțele democratice. Rezultatul a fost decis printr-o fraudă masivă, care a zdrobit partidele istorice. Frontul Democrației Populare a obținut 97,83% din voturi, în timp ce Partidul Național Liberal a primit doar 1,69%, iar Partidul Țărănesc Democrat 0,48%.

Documentul subliniază că „majoritatea guvernamentală era formată din 405 mandate, iar opoziţia avea doar 9 mandate”, marcând practic dispariția pluralismului politic.

1949 - A murit compozitorul Grigoraș Dinicu

Grigoraș Dinicu, violonistul care a dus muzica lăutărească românească pe marile scene ale lumii, a murit pe 28 martie 1949. A studiat vioara la Conservator între 1902 și 1906, iar examenul de absolvire l-a susținut la Ateneul Român, interpretând Paganini și propria Hora Staccato, piesă care avea să-i aducă renumele internațional.

A cântat la Londra și Paris, la celebrul restaurant „Ambassadeur”, unde „Ciocârlia îi cucereşte deopotrivă pe bogătaşii parveniţi şi pe melomani rafinaţi”. Acolo l-a descoperit și Iascha Heifetz, care l-a numit „cel mai mare violonist pe care l-a auzit vreodată”.

Documentul notează emoționant: „Pe 28 martie, la ora 10 dimineaţa, Grigoraş Dinicu a murit şi cu el a murit o lume întreagă.”

1957 - A murit omul politic Gheorghe Tătărescu

Fostul prim-ministru Gheorghe Tătărescu, figură marcantă a liberalismului românesc, a murit la 28 martie 1957. Născut în 1886, Tătărescu a fost premier între 1933 și 1937, perioadă considerată una dintre cele mai valoroase guvernări interbelice. A fost ambasador la Paris, vicepreședinte al Frontului Renașterii Naționale și ministru de externe în guvernul Petru Groza.

1969 - A murit Dwight David Eisenhower, preşedinte al SUA

Dwight David Eisenhower, cel de-al 34-lea președinte al Statelor Unite și una dintre figurile militare decisive ale secolului XX, s-a stins din viață la 28 martie 1969. Născut la 14 octombrie 1890, în Denison, Texas, Eisenhower provenea dintr-o familie modestă, fiind al treilea fiu al lui David Jacob și Ida Elizabeth Eisenhower. Copilăria și-a petrecut-o în mai multe orașe din Kansas, unde familia s-a stabilit în căutarea unor condiții de trai mai bune. Tatăl său a lucrat ca angajat la o companie de cale ferată și ca mecanic într-un atelier local, iar atmosfera austeră a gospodăriei a contribuit la formarea disciplinei și eticii de muncă care aveau să-l definească pe viitorul lider american.

Tânărul Dwight și-a petrecut adolescența în Abilene, Kansas, oraș pe care îl va considera mereu „acasă”. A absolvit liceul în 1909, iar pentru a-și putea continua studiile, a lucrat timp de doi ani, economisind fiecare dolar. În 1911, a fost admis la prestigioasa Academie Militară de la West Point, unde s-a remarcat atât prin rezultate academice solide, cât și prin performanțe sportive. A absolvit în 1915, într-o promoție considerată ulterior una dintre cele mai valoroase din istoria academiei, și a fost repartizat ca sublocotenent în Armata Statelor Unite.

Cariera militară a lui Eisenhower a evoluat constant. În timpul Primului Război Mondial, a servit ca ofițer de stat major, iar după conflict și-a continuat pregătirea la Școala de Război și Stat Major din Washington, D.C. A lucrat apoi ca instructor la Școala de Infanterie din Fort Benning, Georgia, unde și-a consolidat reputația de strateg și lider.

Al Doilea Război Mondial avea să-l propulseze definitiv în prim-planul istoriei. Eisenhower a fost numit comandant suprem al forțelor aliate în Europa de Vest, coordonând Operațiunea Overlord – invazia din Normandia din iunie 1944 – una dintre cele mai complexe operațiuni militare din istorie. Sub conducerea sa, forțele aliate au reușit să elibereze Europa de sub dominația nazistă, iar Eisenhower a devenit un simbol al victoriei și al cooperării internaționale.

Prestigiul dobândit în timpul războiului l-a transformat rapid într-o figură politică de prim rang. În 1952, a candidat la președinția Statelor Unite din partea Partidului Republican și a câștigat detașat, beneficiind de încrederea unei națiuni care îl vedea drept garant al stabilității. A fost reales în 1956, conducând țara timp de două mandate, între 1953 și 1961.

Ca președinte, Eisenhower a gestionat tensiunile Războiului Rece, a consolidat rolul NATO și a promovat politici menite să mențină pacea globală într-o perioadă marcată de rivalitatea dintre SUA și URSS. Pe plan intern, a susținut desegregarea școlilor și a sprijinit avansul drepturilor civile, intervenind în momente-cheie pentru a impune respectarea deciziilor Curții Supreme.

După încheierea mandatului, Eisenhower s-a retras la ferma sa din Gettysburg, Pennsylvania, unde a dus o viață liniștită alături de soția sa, Mamie. A rămas însă o voce respectată în viața publică americană, fiind consultat frecvent în chestiuni de securitate națională.

Moartea sa, la 28 martie 1969, a marcat dispariția unuia dintre cei mai influenți lideri ai secolului XX – un om care a modelat atât cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și direcția Statelor Unite în primele decenii ale Războiului Rece. Moștenirea sa rămâne una complexă și profund respectată, atât în domeniul militar, cât și în cel politic.

1970 - S-a născut campioana olimpică Laura Badea Cârlescu

Laura Badea Cârlescu, una dintre cele mai mari scrimere ale României, s-a născut la 28 martie 1970.

A început scrima la CSS 1 București și s-a consacrat la CSA Steaua. A cucerit aurul olimpic la floretă individual în 1996, la Atlanta, și are în palmares numeroase medalii mondiale și europene.

1974 - Nicolae Ceaușescu a devenit primul președinte al RSR

Nicolae Ceaușescu a devenit primul președinte al Republicii Socialiste România la 28 martie 1974, în urma votului unanim al Marii Adunări Naționale, organism legislativ aflat în totalitate sub controlul Partidului Comunist Român. Momentul a reprezentat nu doar o schimbare de titulatură, ci și consolidarea oficială a puterii personale pe care Ceaușescu o acumulase treptat încă din anii ’60 (Ceaușescu a ajuns în structurile de conducere ale statului și partidului în 1967, urmându-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a condus țara din 1947 până la moartea sa în 1965).

Funcția de președinte al RSR a fost creată însă abia în 1974. Până atunci, Ceaușescu exercita puterea supremă în calitate de prim-secretar al Partidului Comunist Român, funcție pe care o deținea din 1965, imediat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Ascensiunea sa la vârful statului a fost rezultatul unui proces de succesiune atent orchestrat în interiorul Partidului Muncitoresc Român (viitorul PCR). În lipsa unei opoziții reale și într-un climat politic în care deciziile erau luate exclusiv în cadrul conducerii partidului, alegerea lui Ceaușescu ca președinte al RSR a fost o simplă formalitate. Marea Adunare Națională nu reprezenta un for democratic, ci un instrument de validare a hotărârilor adoptate de partid.

În plan extern, Ceaușescu a încercat să își construiască imaginea unui lider independent față de Moscova. Printr-o politică abilă, a cultivat relații cu lideri occidentali precum Charles de Gaulle și Richard Nixon, atrăgând simpatia acestora prin poziționări aparent autonome față de URSS. Totuși, aceste gesturi nu au reprezentat decât o strategie menită să-i întărească autoritatea internă și să-i consolideze regimul.

În cadrul CAER, România s-a opus sistematic propunerilor sovietice, la indicația directă a lui Ceaușescu. Un exemplu emblematic al acestei politici a fost participarea României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, boicotate de majoritatea statelor comuniste. România a fost una dintre cele doar două țări din blocul estic care au ales să participe, gest ce i-a adus o vizibilitate internațională considerabilă.

De asemenea, România a menținut relații diplomatice cu Comunitatea Europeană, Israelul și Republica Federală Germania, situație rar întâlnită în rândul statelor socialiste. În 1974, România a fost inclusă pe lista țărilor favorizate de Comunitatea Europeană, iar în 1980 a fost semnat un acord privind schimburile de produse industriale între cele două părți.

Nicolae Ceaușescu a rămas în funcția de președinte până în decembrie 1989, când regimul său a fost răsturnat de Revoluția Română. Capturat în timpul fugii, Nicolae ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, au fost judecați sumar și executați.

Perioada în care Ceaușescu a condus România a fost marcată de instaurarea unui cult al personalității fără precedent, de control total asupra societății și economiei, de represiune politică și de încălcări grave ale drepturilor omului. Deși începuturile mandatului său au fost privite cu speranță atât în țară, cât și în străinătate, regimul său a degenerat treptat într-o dictatură rigidă, izolată și profund abuzivă.

1977 - S-a născut regizorul Radu Jude

Radu Jude, unul dintre cei mai premiați regizori români contemporani, s-a născut la 28 martie 1977.

A debutat cu „Cea mai fericită fată din lume”, premiat la Berlinală, și a continuat cu filme precum „Aferim!” (Ursul de Argint), „Inimi cicatrizate”, „Țara moartă” sau „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, câștigător al Ursului de Aur.

1986 - S-a născut cântăreața și actrița americană Lady Gaga

Stefani Joanne Angelina Germanotta, cunoscută în întreaga lume sub numele de scenă Lady Gaga, s-a născut la 28 martie 1986, în New York City. Provenind dintr-o familie italo-americană, ea este fiica lui Cynthia Louise și a lui Joseph Germanotta și are o soră mai mică, Natali.

Încă din copilărie, Gaga a manifestat o înclinație puternică spre muzică. A început să cânte la pian la o vârstă fragedă, iar în anii adolescenței compunea deja propriile melodii. A fost influențată de o paletă largă de genuri, de la rock la muzica dance, elemente care aveau să devină definitorii pentru stilul ei eclectic.

După absolvirea liceului, a fost admisă la prestigioasa Școală de Teatru Tisch din cadrul Universității din New York, unde a studiat dramaturgia. Aici și-a rafinat abilitățile artistice și a intrat în contact cu o varietate de influențe creative care au contribuit la formarea identității sale scenice neconvenționale.

Primele încercări de a pătrunde în industria muzicală au început încă din adolescență. În anii 2000, Gaga a semnat un contract cu Def Jam Recordings, însă colaborarea s-a încheiat rapid, fără lansări oficiale. Deși acest eșec ar fi putut descuraja un artist debutant, ea a continuat să își caute vocea și direcția artistică, perseverând în cluburile și studiourile newyorkeze.

Momentul decisiv a venit în 2008, când a semnat cu Interscope Records și a început lucrul la albumul de debut. The Fame a fost lansat în același an și a devenit imediat un fenomen global. Piese precum „Just Dance” și „Poker Face” au dominat topurile internaționale, transformând-o pe Gaga într-un superstar al muzicii pop.

În anii următori, artista și-a consolidat statutul prin albume precum Born This Way (2011), Artpop (2013) și Joanne (2016), fiecare marcând o etapă distinctă în evoluția ei muzicală și estetică. Fiecare proiect a generat hituri internaționale și i-a adus numeroase premii, inclusiv Grammy-uri.

Pe lângă muzică, Gaga s-a remarcat și în actorie. Rolul din A Star Is Born (2018) i-a adus aprecieri critice și un premiu Oscar pentru „Shallow”, desemnată cea mai bună piesă originală.

De asemenea, artista este cunoscută pentru activismul său intens în domeniul drepturilor LGBTQ+, al sănătății mentale și al sprijinirii victimelor violenței sexuale. Prin fundația sa și prin platforma publică de care dispune, Gaga a devenit o voce puternică în susținerea cauzelor sociale.

Astăzi, Lady Gaga rămâne una dintre cele mai influente figuri ale industriei muzicale și ale culturii pop, un simbol al creativității, curajului și reinventării continue.

1994 - A murit dramaturgul și eseistul Eugen Ionescu

Eugen Ionescu, cunoscut în lumea literară internațională sub numele francez Eugène Ionesco, s-a născut la 26 noiembrie 1909, în Slatina, județul Olt. Dramaturg de origine română și scriitor de limbă franceză, el este considerat unul dintre fondatorii teatrului absurdului și a fost membru al Academiei Franceze, ocupând fotoliul nr. 6.

Provenea dintr-o familie cu rădăcini mixte: tatăl său, Eugen Ionescu senior, era român și avocat, iar mama sa, Marie-Thérèse Ipcar, era franțuzoaică. La vârsta de patru ani, familia s-a mutat în Franța, unde micul Eugen a petrecut o mare parte din copilărie până în 1924. Această perioadă timpurie petrecută în mediul cultural francez avea să-i influențeze profund sensibilitatea artistică.

Revenirea în România a fost însă marcată de dificultăți. După pierderea custodiei copiilor de către mama sa, Ionescu și sora lui au fost nevoiți să trăiască într-un mediu familial tensionat și abuziv, experiență care a lăsat urme adânci în psihologia viitorului dramaturg și care se reflectă în temele operei sale.

În adolescență, Ionescu a urmat cursurile Colegiului Național Sfântul Sava din București, iar examenul de bacalaureat l-a susținut la Colegiul Național Carol I din Craiova. A continuat studiile la Facultatea de Litere din București, unde a obținut licența în limba franceză.

În 1938, s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca atașat cultural al guvernului român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A rămas în Franța și după război, dedicându-se scrisului și teatrului.

Cariera sa literară a cunoscut o ascensiune rapidă în anii ’50, odată cu apariția primelor sale piese, care aveau să revoluționeze teatrul european. Cântăreața cheală și Lecția au inaugurat stilul său absurd, caracterizat prin dialoguri fragmentate, situații ilogice și o critică subtilă a convențiilor sociale. Ulterior, piese precum Rinocerii și Regele moare au consolidat reputația lui Ionescu ca unul dintre cei mai inovatori dramaturgi ai secolului XX.

Recunoașterea internațională a culminat în 1970, când a fost ales membru al Academiei Franceze, o distincție rezervată celor mai importanți creatori ai culturii franceze.

Eugen Ionescu a murit la 28 martie 1994, la Paris, lăsând în urmă o operă monumentală, studiată și jucată în întreaga lume. Contribuția sa la teatrul absurdului și la literatura universală rămâne una dintre cele mai importante ale secolului trecut.

2005 - Trei jurnaliști români au fost răpiți în Irak

Unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria recentă a presei românești s-a petrecut pe 28 martie 2005, când jurnaliștii Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian au fost răpiți la Bagdad.

Alături de ei a fost capturat și Mohammad Munaf, ghidul lor.

Cei patru ostatici au fost lipsiţi de libertate vreme de 55 de zile, trecând prin două grupuri de răpitori și două locuri de detenție

.După o perioadă în care au fost tratați cât de cât omenește, au fost aruncați într-un beci timp de o lună și jumătate.

Au fost eliberați pe 22 mai 2005.

2019 - A murit creatoarea de modă Zina Dumitrescu

Zina Dumitrescu, „mama modei românești”, a murit la 82 de ani. Născută în 1936, a condus Casa de Modă Venus și a lansat numeroase manechine celebre.

2013 - A murit actorul Richard Griffiths

Actorul britanic Richard Griffiths, cunoscut pentru rolul unchiului Vernon din „Harry Potter”, a murit la 65 de ani, în urma unor complicații după o operație la inimă. Daniel Radcliffe a declarat că „Richard mi-a fost alături în cele mai importante momente din carieră”.

1994: A murit Eugen Ionescu, dramaturg și eseist

Eugen Ionescu, cunoscut în lumea literară internațională sub numele francez Eugène Ionesco, s-a născut la 26 noiembrie 1909, în Slatina, județul Olt. Dramaturg de origine română și scriitor de limbă franceză, el este considerat unul dintre fondatorii teatrului absurdului și a fost membru al Academiei Franceze, ocupând fotoliul nr. 6.

Provenea dintr-o familie cu rădăcini mixte: tatăl său, Eugen Ionescu senior, era român și avocat, iar mama sa, Marie-Thérèse Ipcar, era franțuzoaică. La vârsta de patru ani, familia s-a mutat în Franța, unde micul Eugen a petrecut o mare parte din copilărie până în 1924. Această perioadă timpurie petrecută în mediul cultural francez avea să-i influențeze profund sensibilitatea artistică.

Revenirea în România a fost însă marcată de dificultăți. După pierderea custodiei copiilor de către mama sa, Ionescu și sora lui au fost nevoiți să trăiască într-un mediu familial tensionat și abuziv, experiență care a lăsat urme adânci în psihologia viitorului dramaturg și care se reflectă în temele operei sale.

În adolescență, Ionescu a urmat cursurile Colegiului Național Sfântul Sava din București, iar examenul de bacalaureat l-a susținut la Colegiul Național Carol I din Craiova. A continuat studiile la Facultatea de Litere din București, unde a obținut licența în limba franceză.

În 1938, s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca atașat cultural al guvernului român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A rămas în Franța și după război, dedicându-se scrisului și teatrului.

Cariera sa literară a cunoscut o ascensiune rapidă în anii ’50, odată cu apariția primelor sale piese, care aveau să revoluționeze teatrul european. Cântăreața cheală și Lecția au inaugurat stilul său absurd, caracterizat prin dialoguri fragmentate, situații ilogice și o critică subtilă a convențiilor sociale. Ulterior, piese precum Rinocerii și Regele moare au consolidat reputația lui Ionescu ca unul dintre cei mai inovatori dramaturgi ai secolului XX.

Recunoașterea internațională a culminat în 1970, când a fost ales membru al Academiei Franceze, o distincție rezervată celor mai importanți creatori ai culturii franceze.

Eugen Ionescu a murit la 28 martie 1994, la Paris, lăsând în urmă o operă monumentală, studiată și jucată în întreaga lume. Contribuția sa la teatrul absurdului și la literatura universală rămâne una dintre cele mai importante ale secolului trecut.